Pastorala la Învierea Domnului

aprilie 4, 2010 Categoria: Stiri

PASTORALÄ‚ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

cu bunăvoinţa lui Dumnezeu, Î.P.S. VLADIMIR
Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove

„Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos,
Cel ce a ieşit din mormînt ca un mire;
şi să prăznuim, împreună cu cetele iubitoare de praznice,
Paştile lui Dumnezeu, cele mîntuitoare”

(Canonul Învierii, cîntarea a 5-a)

HRISTOS A ÎNVIAT!

P.S. Episcopi, P.C. Blagocini, P.C. Preoţi şi Diaconi, Cinului Monahal şi tuturor binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzită Biserica Ortodoxă Din Moldova.

Iubiţi credincioşi,
Cît este de sfîntă această noapte de mîntuire! Cît este de strălucit acest praznic al praznicelor! Cu cîtă bucurie am cîntat: „O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, înţelepciunea şi Cuvîntul şi Puterea lui Dumnezeu. Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai adevărat, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale!” (Troparul al 2-lea, Cîntarea a 9-a de la Utrenia învierii).

Da, iubiţi credincioşi, aceasta este bucuria noastră, aceasta este şi nădejdea noastră: bucuria că în această noapte sfîntă Hristos cel Răstignit a Înviat şi noi toţi suntem părtaşi ai învierii Sale şi nădejdea că ne vom împărtăşi cu Domnul, mai adevărat, adică mai deplin, în Împărăţia Sa în veşnicie – căci ziua cea neînserată, ziua cea fără de sfîrşit este veşnicia.

Şi pentru că noaptea aceasta este atît de înălţătoare, este „împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”, după cum împreună am cîntat, vă adresez chemarea să stăruim puţin asupra unui înţeles adînc al acestei sărbători, şi anume acela că Hristos cel Înviat, pe care astăzi Îl slăvim, este însăşi viaţa şi izvorul vieţii noastre.

Despre faptul că Hristos este viaţa şi izvorul vieţii avem mărturii atît din Vechiul Testament, precum ne spune psalmistul: „că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină» (Ps. 35,9), cît şi în Noul Testament, prin mărturisirile lui Hristos Domnul şi prin cele ale Sfinţilor Apostoli. Astfel, mărturisind despre Sine, Mîntuitorul Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), precum şi: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi» (Ioan 11, 25); de asemenea „Eu sunt pîinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămînzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6, 35). Mărturisind despre rostul întrupării Sale în lume, rost pentru noi, oamenii, Hristos a spus: „Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10), sau „Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac” (Ioan 10, 28).

Datori suntem în toată vremea să luăm aminte la viaţa noastră şi să nu ne mulţumim cu faptul că suntem botezaţi, ci să facem faptele credinţei, ca din aceste fapte să cunoaştem cum ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu, după cum ne îndeamnă şi Sfîntul Apostol Pavel: „Aşadar, acestea zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile – adică necredincioşii -în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştintei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrînării, săvîrşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos” (Ef. 4, 17-20).

De asemenea datori suntem să facem faptele credinţei şi să ne curăţim sufletele noastre prin Taina Spovedaniei şi să primim Sfîntul Trup şi Sînge al lui Hristos prin Taina Cuminecării, aşa cum mulţi dintre dumneavoastră aţi şi făcut în aceste zile.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Hristos ne dăruieşte şi nouă tuturor pacea Sa aducătoare de bucurie. Ca şi Apostolii oarecînd, primind pacea lui Hristos, aflăm împăcare sufletelor noastre şi ne arătăm vrednici de primirea lui Hristos Înviat, în Taina Sf. împărtăşanii. Iar apoi mărturisim că am aflat „Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată”, credinţa mărturisitoare a învierii Domnului. Ca şi pe Apostoli, întîlnirea cu Hristos cel înviat ne transformă din ucenici cu puţină credinţă şi înţelegere în mărturisitori ai Învierii Domnului, Cel ce a surpat peretele despărţirii şi a adus pacea.

Îndemnul meu la acest praznic slăvit este să cerem lui Hristos cel Înviat să ne dăruiască pacea Sa aducătoare de bucurie, pacea sufletului şi cea a împăcării cu semenii, să ne dea gîndul cel bun al împăcării cu fraţii noştri, ca împreună să mărturisim credinţa ortodoxă întemeiată pe învierea Domnului.

Să rugăm pe Hristos Domnul să ne binecuvînteze pe noi toţi şi să ne facă pe toţi părtaşi învierii Sale în împărăţia cea cerească.

HRISTOS A ÎNVIAT!

ADEVÄ‚RAT A ÎNVIAT!

Din mila lui Dumnezeu,
ÎNALT PREA SFINŢITUL VLADIMIR,
MITROPOLITUL CHIŞINÄ‚ULUI ŞI AL ÎNTREGII MOLDOVE
Învierea Domnului, 2010

Chişinău