Sfintele cinci fecioare canonice: Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata
Adaugat la iunie 22, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 22, 2025 |
În zilele lui Savorie împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot, Pavel cu numele, plin de bogăţie, avînd întru a sa sinodie cinci canonice, fecioare. Deci acestea se aflau împodobite şi strălucite cu lumina virtuţilor, liturghisind Pavel şi cîntînd împreună slujba cu ele, care se aflau ziua şi noaptea lucrînd poruncile lui Dumnezeu. Iar urîtorul de bine diavolul, nesuferind sporirea lor cea după Dumnezeu, văzînd-o cum creşte pe toată ziua şi se întinde spre cele mai bune, a pregătit pe un oarecine să vestească la Tars pe întîiul vrăjitor împărătesc că se afla un oarecare preot creştin plin de bogăţie, şi că de voieşte să cîştige bogăţia lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele pe care le are întovărăşite. Căci acestea nelepădîndu-se de credinţa lor, el va dobîndi toată avuţia lor, dîndu-le pe ele spre tăiere. Atunci îndată a fost adus preotul împreună cu fecioarele, şi cu toată averea sa. Şi intrînd satana în inima preotului, a zis către arhimagul: „Pentru ce ai luat banii mei, nefăcîndu-ţi eu nici un rău?” Şi acela răspunzînd i-a zis: „Pentru că eşti creştin, şi nu păzeşti poruncile împărăteşti”. Şi Pavel i-a zis: „Şi ce-mi porunceşti să fac?” Iar acela i-a răspuns: „De te vei închina soarelui şi vei mînca sînge de jertfe, ia-ţi ale tale şi du-te la casa ta”. Atunci ticălosul căutînd împrejur şi văzîndu-şi averea jos zăcînd, a zis: „Fac toate cîte îmi vei zice”. Şi închinîndu-se soarelui, a mîncat şi din sîngele jertfelor cel închegat şi a băut din el. Iar întîiul vrăjitor împărătesc, a zis către Pavel: „Înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine ca să facă, ceea ce tu ai făcut, şi să se însoţească cu bărbaţi, şi atunci luaţi-vă bogăţia şi mergeţi unde voiţi”. Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis: „Întîiul vrăjitor ne-a luat banii noştri, şi ne îndeamnă să facem voia împăratului şi aşa ne va da înapoi toate ale noastre. Şi iată eu am mîncat şi am băut din sîngele jertfelor, şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci prin mine vă îndeamnă şi pe voi ca să faceţi aceasta, şi mai apoi să luaţi ale voastre şi să vă duceţi”. Iar fecioarele ca într-o unire mai întîi scuipînd în faţa lui i-au zis: „De ce ai cutezat tu a face aceasta şi a ne îndemna încă şi pe noi? Iată că un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani a dat la moarte pe Învăţătorul şi Stăpînul nostru, şi cîştigînd banii s-a spînzurat după ce L-a vîndut pe El. Iată şi tu, ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani ţi-ai pierdut sufletul tău, şi nici ai venit întru cugetare despre bogatul acela, ce avea mulţi bani şi zicea: Suflete ai multe bunătăţi, mănîncă, bea, veseleşte-te. Pentru aceasta a auzit: Nebunule, întru această noapte vor cere sufletul tău de la tine, iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi? Deci îţi zicem ţie, stînd înaintea lui Dumnezeu, că amîndouă întîmplările, şi a bogatului şi a Iudei, se vor împlini de tine”. Şi iarăşi l-au scuipat pe el în faţă, ca pe un lepădat. Atunci, din porunca întîiului vrăjitor, fără de cruţare au fost bătute multe ceasuri fecioarele, care suferind toiegele ziceau:
„Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărăteşti nu ne plecăm, iar tu fă ce voieşti”. Iar întîiul vrăjitor, uneltind în toate chipurile ca să cîştige banii lui Pavel, a hotărît ca prin mîna lui Pavel să taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va pleca a face aceasta, şi astfel va cîştiga toţi banii, dînd morţii şi pe Pavel împreună cu sfintele fecioare. Iar ticălosul Pavel, auzind aceasta şi iarăşi căutînd împrejur şi văzîndu-şi banii, a zis: „Fac toate cîte îmi vei porunci”. Şi luînd sabia a stat aproape de fecioare, iar sfintele văzîndu-l s-au spăimîntat, şi cu glas au zis către el: „Ticălosule! pastor fiind, ai ieşit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic ca să ne omori pe noi? Acesta este sfîntul trup şi sînge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care îl primim din necuratele tale mîini? Să ştii că sabia din mîna ta este pentru noi viaţa veşnică, şi noi cu adevărat ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu, precum mai înainte ţi-am zis, degrabă îţi vei pierde sufletul împreună cu bogăţia, prin spînzurare şi te vei duce spre tovarăşul tău Iuda”. Acestea şi altele i-au vorbit, şi făcînd mai întîi rugăciune, li s-au tăiat capetele de către Pavel. Atunci a zis întîiul vrăjitor către Pavel: „Să ştii Pavele că la nici unul din oameni nu am văzut atîta iscusinţă şi isteţime ca la tine. Pentru aceasta fără de ştirea împăratului nu te pot face slobod, căci vestindu-i-se lui prin mine pentru tine, întru mare cinste te va pune; deci acum veseleşte-te împreună cu noi, şi dimineaţă vom face cunoscut cele pentru tine”. Iar ticălosul acela a răspuns: „Fie precum ai poruncit”. Şi în noaptea aceea trimiţînd întîiul vrăjitor pe slugile sale, le-a poruncit ca să lege grumazul lui Pavel cu o funie şi să-l spînzure, şi aşa cu silnicie şi-a lepădat sufletul său. Iar dimineaţa întîiul vrăjitor, după ce l-a aflat spînzurat, spunea că el singur s-ar fi spînzurat, şi a poruncit ca să-l pogoare şi să-l arunce spre mîncare cîinilor. Şi aşa au luat sfîrşit cele mai înainte zise de sfintele femei, îndoita moarte preaticălosul Pavel suferind.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Alexandru, egumenul de Kuşta.
Sfîntul Sfinţitul Mucenic Timotei, Episcopul Prusiei
Adaugat la iunie 23, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 23, 2025 |
Acesta a trăit în zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-şi bine Biserica ce luase. Şi păstorind duhovniceşte poporul dintr-însa, şi avînd dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperămîntului Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat în locul acela, ucigaşul zic de oameni şi vechiul balaur, omora şi pe oamenii ce treceau prin acel loc şi dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, încît în scurt timp fusese părăsit drumul ce este între Prusa şi între apele cele fierbinţi. Şi aflînd paravatul Iulian minunile ce făcea sfîntul, a trimis de l-au omorît. Şi se face prăznuirea lui în sfîntul său martiriu, ce este înăuntrul cinstitei case de bolnavi, care se află în Devteron.
Sfinţi Mucenici Alexandru şi Antonina
Adaugat la iunie 23, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 23, 2025 |
Aceştia erau din satul Crodamul său Cardamul, unde Sfînta Antonina petrecea viaţa ei cu curăţie şi cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest şi nevrînd să se lepede de Hristos, nici să slujească demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrînare. Şi stînd acolo fără să mănînce trei zile, i s-a arătat noaptea lumina, şi făcîndu-se tunet mare s-au deschis uşile casei, şi s-a auzit glas din cer către dînsa, îndemnînd-o să se scoale şi să se ospăteze. Deci mîncînd, a ieşit iarăşi şi a stat înaintea conducătorului şi neplecîndu-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn; şi iarăşi fiind adusă la casa cea de desfrînare, în care prin descoperirea îngerului, intrînd Alexandru, care din pricina vîrstei lui tinere (căci era de 23 de ani), se făcea şi se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe ascuns pe sfînta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas acolo. Peste puţin vădindu-se lucrul de către unii slujitori care voiau să ruşineze pe sfînta, a fost adus Alexandru la conducător. Şi întrebîndu-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însăşi gura sa, şi a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi prinzînd şi pe sfînta li s-au tăiat degetele mîinilor şi ale picioarelor şi, ungîndu-le trupurile cu catran, le-au dat brînci într-o groapă cu foc, şi acolo şi-au luat fericitul sfîrşit, în ziua de 3 mai a anului 313.
Şi se face prăznuirea lor la 10 iunie, în mănăstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se află sfintele lor moaşte, din care izvorăsc multe minuni şi tămăduiri.
Sfîntul Teofan din Antiohia
Adaugat la iunie 23, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 23, 2025 |
Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinţi păgîni şi rău credincioşi. Şi însoţindu-se el cu femeie, şi trei ani împreună vieţuind, aceea s-a mutat din viaţă, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos şi a primit Sfîntul Botez; şi făcîndu-şi o chilioara mică aproape de oraş, s-a închis în ea curăţindu-se prin toate cele ce ştia că folosesc spre desăvîrşita şi întreaga îmbunătăţire. Deci fiind înştiinţat despre o oarecare desfrînată publică, Pansemni, numită aşa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare, cuviosul, făcînd rugăciune şi dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieşit din chilie şi s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit cîte erau de trebuinţă a pleca o femeie rea şi desfrînată ca să-şi lase petrecerea ei şi să treacă la viaţa înfrînată şi cinstită. De aceste cuvinte luminîndu-i-se ei mintea şi în umilinţă venind, a primit Sfîntul botez, şi după ce şi-a rînduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizînd-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucratoare de tot felul de bunătate, căci atîta a bineplăcut lui Dumnezeu, încît şi demoni izgonea şi felurite boli vindeca, şi vieţuind împreună cu cuviosul Teofan un an şi două luni, s-au mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Sfantului Vasile, episcopul de Riazan.
Tot în această zi, pomenirea Sfantului Ioan, mitropolitul Tobolskului.
Sfinţi Apostoli Bartolomeu şi Barnaba
Adaugat la iunie 24, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 24, 2025 |
Dintre aceştia Sfîntul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, şi a propovăduit Evanghelia la indieni, scriindu-le Evanghelia lui Matei. A fost răstignit de cei necredincioşi în Alvanupoli, şi a primit sfîrşitul cu cinste. Şi fiind băgat într-o raclă de plumb a fost aruncat în mare; iar din voia lui Dumnezeu fiind adusă racla pînă în Sicilia, la ostrovul Liparia, şi arătîndu-se, a fost îngropat acolo, multe minuni izvorînd din sfîntul şi cinstitul său mormînt, şi dînd la toţi care merg cu credinţă grabnică tămăduire, şi întoarcere cu bucurie şi cu veselie la casele lor.
Iar Sfîntul Barnaba, care este numit şi Iosi în Faptele Apostolilor, fiind unul din cei 70, a călătorit împreună cu Pavel, fiind hirotonit. Şi se tîlcuieşte numele acesta: fiul mîngîierii. Şi era din neamul lui Levi, născut şi crescut în ostrovul Ciprului. Acesta întîi a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Ierusalim şi în Roma şi în Alexandria. Şi mergînd la Cipru, a fost ucis cu pietre şi băgat în foc de elini şi de iudei; pe care luîndu-l Marcu Apostolul şi Evanghelistul, l-a pus într-o peşteră. Şi mergînd la Efes către Pavel, i-a vestit moartea lui Varnava; şi l-a plîns pe el Pavel mult. De Varnava se spune că a fost îngropat cu Evanghelia lui Matei, cea scrisă de dînsul, care pe urmă a fost aflată împreună cu trupul apostolului. De aceea şi făcură obicei credincioşii, să nu fie acest ostrov supus la nici unul din episcopi, ci să fie chivernisit de un episcop al său. Şi se săvîrşeşte soborul acestor sfinţi apostoli, în cinstita biserică a Sfîntului Apostol Petru, ce se află aproape de preasfînta şi marea biserică.
Cuviosul Onufrie cel Mare
Adaugat la iunie 25, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 25, 2025 |
Cuviosul Onufrie a fost un mare sihastru din Egipt si a trait pe la anii 350-400. La inceput a petrecut, o vreme, intr-o manastire cu viata de obste, din partile Tebaidei, manastire ce se afla in pustia numita Ermopole. Chemat, insa, la viata pustniceasca dupa pilda Sfantului Ilie si a Sfantului Ioan Botezatorul, a iesit din viata de obste si a locuit in pustie, nevazand fata de om, vreme de saizeci de ani. Pe Onufrie l-a aflat Marele Pafnutie, care a calatorit in toata pustia, cea mai adanca, dorind sa cunoasca si sa scrie viata celor mai mari barbati ai pustiei. Si, umbland el saptesprezece zile prin pustie si ajungand la locul unde era Sfantul Onufrie, a mers Pafnutie la el si l-a rugat sa-i spuna numele sau si toata petrecerea vietii sale. Cunoscand, deci, Pafnutie toate acestea, din insasi gura sihastrului, a povestit, mai pe urma, monahilor dornici de pustnicie, nu numai cele despre acest dumnezeiesc Onufrie, ci si despre alti cuviosi, pe care i-a aflat el, umbland prin pustie.
Ca, in viata de obste, zicea ava Onufrie, traim laolalta si unul este altuia pilda, indemn si sprijin la nevoie, acolo savarsim impreuna cantarea bisericii, iar de flamanzim, gasim painea facuta si de insetosam, avem apa din belsug. De se intampla unuia a se imbolnavi, fratii ceilalti il mangaie si-l ingrijesc si toti slujim, unii altora, din dragoste pentru Hristos. Dar noi, cei ce patimim in pustie, suntem lipsiti de toate acestea. Caci cine sa-l mangaie, de i se intampla vreo mahnire? La boala, cine sa-i poarte de grija si sa-i slujeasca? Iar de-l vor incerca ispite si indoieli, cine sa-l povatuiasca? Si de va flamanzi, unde va afla hrana? Si de va inseta, unde va gasi izvor? Pentru aceea, fara de asemanare este osteneala acestora, care traiesc singuratici in pustie. Dar s-a aprins in sufletul meu, zise Onufrie, dorinta neclintita de a merge in pustie si de a duce acolo o asemenea viata, plina de lipsuri si de grele osteneli pentru Hristos. Si, luandu-mi putina paine, pentru patru zile, si dupa indelungata cale, am vazut o pestera. M-am apropiat si am zis la usa: „Binecuvanteaza, parinte.” Si a iesit un batran cu chip sfintit. Am facut metanie, iar el m-a imbratisat cu dragoste. Iar, dupa cateva zile, mi-a zis: „Scoala-te, fiule, sa te duc in alta pestera, ca intr-insa sa vietuiesti singur.” Si aici, in acest loc, vietuiesc de saiezeci de ani.
Iar singuratatea i-a pregatit sufletul pentru cele mai scumpe descoperiri ale Duhului Sfant. Acolo el a gasit pacea inimii si acele bucurii, rupte din bucuria cereasca. Nemultumit a se ruga numai pentru nevoile sale, el facea rugaciuni fierbinti pentru Biserica si pentru necazurile oamenilor din lume. Traia din osteneala mainilor sale, hranindu-se din roadele unui smochin din apropiere. Si a murit chiar atunci cand Pafnutie era acolo. Deci, l-a ingropat Pafnutie la locul acela si, indata, a vazut prabusindu-se coliba, uscandu-se smochinul, si secand apa izvorului.
Dumnezeului nostru, slava!
Cuviosul Petru din Muntele Athos
Adaugat la iunie 25, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 25, 2025 |
Acest fericit a fost de neam grec, cu randuiala ostas. Si, luptandu-se in razboi cu turcii, a fost biruit, prins viu si dus in temnita din Samara, ferecat cu grele lanturi. Si, scapand el, prin mijlocirea Sfantului Nicolae, facatorul de minuni, tot prin a lui povatuire, s-a dus la Roma, unde papa l-a imbracat in schima ingereasca. Deci, se ruga lui Dumnezeu, cu de-adinsul, ca sa fie povatuit la un loc linistit, spre a petrece acolo ramasita vietii sale, cu linistea cea desavarsita, precum se fagaduise Domnului. Deci, intr-una din nopti, a vazut fericitul pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu si pe dumnezeiescul Nicolae, in urma ei, adeseori rugand-o si zicand: „Unde poruncesti Stapana, ca sa-si petreaca robul tau, Petru, ramasita vietii, precum a fagaduit?” Deci, Aparatoarea lumii a raspuns: „In Muntele Atonului imi este placut sa ramana el, caci, pe acest munte l-am ales, spre mostenirea mea, si pe cei ce traiesc acolo ii voi ocroti.” Deci, desteptandu-se, Cuviosul a marturisit darurile cele mari ale Maicii lui Dumnezeu si ale Sfantului Nicolae. Pentru care s-a dus el in Sfantul Munte al Atonului si, cercetand toate cele de acolo, a aflat o pestera intunecoasa, plina de taratoare veninoase, pe care, numai cu rugaciunea, le-a izgonit de acolo. Si a petrecut in ea, ca un om fara de trup, neavand cu sine nimic, decat hainele cu care era imbracat. Dar, cu vremea, si acestea stricandu-se, petrecea gol. Deci, hrana sa, la inceput, erau ierburile, care odrazleau in preajma pesterii si ghinda. Mai in urma, insa, prin folosinta Nascatoarei de Dumnezeu, s-a invrednicit de hrana cereasca, aducandu-i-se aceasta de catre ingeri, la patruzeci de zile. Deci, fericitul cu aceasta netrupeasca petrecere, vietuind pe pamant cincizeci si trei de ani si multe ispite suferind de la uratorul de bine, satana, s-a mutat catre Domnul. Pe acesta, un oarecare vanator, aflandu-l viu inca, dar aproape de sfarsit, a luat cinstitele sale moaste, dupa adormirea sa, si, povatuit de Dumnezeu, le-a adus la manastirea numita a lui Clement si acolo a asezat aceasta comoara. De aici, luandu-le niste monahi si urcandu-se pe o corabie, s-au dus pe mare, la un oarecare sat din preajma Traciei, numit Ficoman, si acolo, a ramas aceasta mare si nepretuita comoara, fiind bine primita si cinstita, si de episcopi si de popor, izvor de minuni fiind de-a pururea, celor ce, cu credinta se apropie de ele.
Sfînta Muceniţă Achilina
Adaugat la iunie 26, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 26, 2025 |
Aceasta a trait in zilele imparatului Diocletian fiind, din Biblos, cetatea Palestinei, fiica a unui mare si stralucit barbat, anume Eftolmie. Si, botezandu-se de catre Eftalie episcopul si ajungand in varsta de 15 ani, atragea si intorcea, spre credinta in Hristos, pe fetele cele ce erau de varsta ei si crescute impreuna cu ea, invatandu-le sa se fereasca de idoli. Deci, a fost parata la dregatorul Volusian, de un oarecare Nicodim si, fiind adusa la intrebare, a marturisit numele lui Hristos. Si a fost batuta, pentru aceasta, cu vergi si patrunsa prin urechi cu tepuse de fier, inrosite in foc intra-atat, incat i-a dat si sangele pe nari si i-a fost cuprins tot capul de arsura. Si ea, marturisind neincetat credinta in Hristos, si-a luat pedeapsa cea de moarte. Si, taindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul iar trupul ei a fost ingropat in cetatea sa, Biblos.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Antonina.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioşilor Andronic şi Sava.
Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Ana şi cu fiul ei Ioan.
Sfîntul Prooroc Elisei
Adaugat la iunie 27, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 27, 2025 |
Acesta a fost fiul lui Safat, din Aelmut, din pămîntul lui Ruben, şi pentru el s-a făcut semn, căci atunci cînd s-a născut el în Galgala, juninca cea de aur ce era în Silom a zbierat tare, încît s-a auzit şi în Ierusalim. Iar preotul a zis, din pricina arătării, că prooroc s-a născut astăzi în Ierusalim, care va strica cele cioplite, şi va zdrobi cele vărsate. Şi a făcut Dumnezeu multe semne prin mîna proorocului Elisei. Deci murind, a fost îngropat în Samaria, în Sevastopoli. Acesta a proorocit pentru venirea Domnului, şi a vindecat apele din Ierihon, care erau sterpe şi sărate, zicînd: „Acestea zice Domnul: vindeca-voi apele acestea”, şi s-au vindecat. A înviat şi morţi, şi a curăţit de lepră pe Neeman Sirianul, şi a făcut de s-a umplut de lepră Ghiezi, sluga lui, pentru iubirea de argint a lui, şi pentru neascultare. Şi mort fiind, a înviat pe un mort şi a despărţit curgerea Iordanului, lovindu-l cu cojocul lui Ilie (prăznuit pe 20 iulie); încă şi alte multe minuni a făcut.
Sfîntul Sfinţit Metodie, Patriarhul Constantinopolului
Adaugat la iunie 27, 2007 de Victor
Categoria: Calendar
| iunie 27, 2025 |
Sfîntul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în Sicilia, într-o familie bogată. Avînd vocaţia de a-I sluji lui Dumnezeu, Metodie s-a retras de tînăr într-o mănăstire din insula Kios, pe care a renovat-o din resursele proprii. În vremea iconoclastului Leon Armenianul (813-820), Metodie ocupa înalta funcţie numită în greacă „apokrisiaros” ( adică avocat pe probleme bisericeşti) sub Sfîntul Patriarh Nichifor (prăznuit în 2 iunie). Acesta l-a trimis într-o misiune papală la Roma şi a rămas acolo. Între timp Leo l-a îndepărtat de la patriarhie pe Nichifor înlocuindu-l cu iconoclastul Teodot din Melissinea, care era poreclit „Kassiter” (adică „omul de tablă”) (815-822). După moartea lui Leo Armeanul, Metodie s-a întors ca prezbiter şi a luptat fără încetare împotriva ereziei iconoclaste.
Împăratul Mihail cel Bîlbîit (820-829) s-a dovedit la început părtinitor al celor întemniţaţi pentru venerarea icoanelor, eliberîndu-i din închisoare, dar s-a răzgîndit după o vreme şi a reînceput persecuţia împotriva ortodoxiei. Sfîntul Metodie a ajuns după gratii într-o temniţă din Akrita. După moartea lui Mihail, conducător a fost Teofil (829-842), care deşi iconoclast şi el, l-a eliberat totuşi pe Sf. Metodie din temniţă, dovedindu-se un om de caracter şi literat, care l-a apreciat pe Metodie pentru erudiţia sa. Văzîndu-se liber, Sf. Metodie a reluat lupta împotriva ereticilor, tolerat fiind o vreme de împărat.
Dar, după o înfrîngere într-o luptă cu arabii, Teofil şi-a vărsat nervii pe Metodie, spunînd că Dumnezeu l-a pedepsit pentru că a lăsat un închinător la icoane să stea în preajma lui. Metodie a încercat să-l facă să înţeleagă că Dumnezeu îl pedepseşte tocmai pentru insulta adusă sfintelor icoane. Dar sfîntul n-a obţinut decît ordinul de a fi torturat. Fiind lovit mai mult în faţă, păgînii i-au rupt falca şi i-au lăsat cicatrice îngrozitoare pe faţă. Metodie a fost transferat pe insula Antigonos şi închis într-o peşteră adîncă împreună cu doi tîlhari, unde a stat fără să vadă lumina zilei timp de şapte ani, pînă la moartea împăratului Teofil. În tot acest timp, sfinţii mărturisitori Teodor şi Teofan Poetul (prăznuiţi în 27 decembrie), care erau de asemenea întemniţaţi, îi trimiteau lui Metodie versuri de încurajare iar Metodie le răspundea tot în versuri.
După moartea lui Teofil, fiul acestuia Mihail al III-lea (842-867) a ajuns împărat, dar nefiind destul de matur, Imperiul Bizantin a fost condus de fapt de mama acestuia, împărăteasa Teodora, închinătoare la icoane.
Împărăteasa a încercat să extirpe erezia iconoclastă şi a dat ordin să fie eliberaţi toţi cei închişi pentru că s-au închinat la icoane. Ereticul Annios, patriarhul de atunci a fost înlăturat şi Sf. Metodie a fost făcut patriarh în locul lui. Apoi s-a organizat un sinod local la Constantinopol, prezidat de Sf. Metodie, în anul 842, în care s-a reintrodus închinarea la icoane şi s-a stabilit sărbătoarea anuală a triumfului ortodoxiei. „Sinodikonul Ortodoxiei” compus de Sf. Metodie se cîntă în prima duminică din Postul Mare.
În încercarea de a-i mînji reputaţia şi de a distruge iubirea enoriaşilor pentru el, păgînii au scos zvonuri cum că sfîntul şi-ar fi încălcat castitatea. Însă blasfemiatorul a fost prins şi ruşinat în faţa tuturor. Ultimii ani ai sfîntului au trecut cu pace, cu multă trudă în slujba Bisericii, renovînd biserici ruinate de eretici, recuperînd sfinte moaşte împrăştiate de păgîni şi mutînd sfintele moaşte ale Patriarhului Nichifor de la locul întemniţării înapoi la Constantinopol.
Sfîntul Metodie a murit în anul 846. El a fost apropiat duhovniceşte de Ioanichie (prăznuit în 4 noiembrie), care a proorocit că acesta va deveni patriarh şi că va muri în acel an. Pe lîngă „Sinodikonul Ortodoxiei,” sfîntul a mai întocmit un set de reguli pentru cei convertiţi la Ortodoxie, trei ritualuri de căsătorie, mai multe pastorale şi imnuri bisericeşti.
