Sfintele Muceniţe Chiriachia, Caleria şi Maria

Adaugat la iunie 20, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 20, 2026

Chiriachia, Caleria şi Maria, muceniţele lui Hristos, au fost din cetatea Cezareea Palestinei. Ele, învăţînd de la un creştin credinţa lui Hristos şi lepădînd jertfele cele urîte ale idolilor, s-au apropiat de Hristos. Cîte trei şedeau într-o colibă petrecînd în tăcere şi rugîndu-se lui Dumnezeu ca să zdrobească pînă la sfîrşit înşelăciunea idolească, iar credinţa lui Hristos să strălucească în toată lumea şi să înceteze prigonirea împotriva creştinilor. Astfel, vieţuind ele în posturi şi în rugăciuni, au fost pîrîte de slujitorii de idoli la mai marele acelei ţări, care le silea să se lepede de Hristos şi să se închine idolilor. Dar ele nicidecum n-au dorit să facă aceasta, pentru care au fost muncite fără de milă cu bătăi, şi în acele munci şi-au dat sufletele lor în mîinile lui Dumnezeu.

Sfîntului Mucenic Teodot al Ancirei

Adaugat la iunie 20, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 20, 2026

Sfîntul Teodor, robul lui Hristos, a trăit în Ancira pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian. El lua în taină trupurile sfinţilor mucenici, care se ucideau în acea vreme pentru Hristos şi se aruncau spre mîncarea cîinilor, a fiarelor şi a păsărilor, şi le îngropa cu cinste. Iar cînd a scos trupurile celor şapte fecioare înecate în iezer, atunci a fost prins de ighemonul Teotecn. Dar, fiindcă a zis cu îndrăzneală, că deşi este prost şi smerit, însă pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos, este mai presus şi mai puternic decît împăraţii lumii, la sfîrşit i s-a tăiat capul şi aşa a luat fericitul cununa muceniciei.

Viaţa şi pătimirea lui, împreună cu a sfintelor şapte fecioare, s-a scris pe larg în ziua de optsprezece mai, în care au pătimit acele fecioare.

Aducerea cinstitelor moaste ale Sfantului marelui Mucenic Teodor Stratilat

Adaugat la iunie 21, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 21, 2026

Sfantul mare Mucenic Teodor a patimit pentru Hristos, pe vremea paganului imparat Licinius, in cetatea Iraclia, unde Sfantul era dregator. Iar vremea sfarsitului sau a fost in ziua de 8 a lunii februarie. Acum, in aceasta luna si zi, se cinsteste aducerea cinstitelor sale moaste, din cetatea Iraclia, in patria lui, in Evhaita. Ca, asa a poruncit Sfantul lui Uar, sluga sa, caruia, la patimirea lui, i-a zis: „Trupul meu sa-l duci in Evhaita, in tara stramosilor mei.” Deci, cel care va voi sa stie toate cele despre acest Sfant, sa citeasca patimirea lui, cea pe larg scrisa. Noi, aici, vom pomeni minunea cea luminata, care s-a facut cu icoana lui, despre care marturisesc Sfantul Anastasie Sinaitul si Sfantul Ioan Damaschin. Si minunea a fost asa: Este un loc, departe de cetatea Damascului, ca la patru mii de pasi, care se numeste Carsat, unde era biserica Sfantului are Mucenic Teodor Stratilat. Acest loc, l-au luat turcii in stapanirea lor si au inceput a locui acolo, au intrat in biserica Mucenicului si au pangarit-o cu toate necuratiile. Cau au bagat in ea dobitoacele lor si femeile si copii lor. Si era acolo, inchipuit pe perete, cu vopsele, chipul Sfantului mare Mucenic Teodor. Si, intr-o zi, sezand multi turci in biserica aceea si vorbind intre ei, unul a luat un arc si o sageata si incordandu-l, a tras in icoana. Si s-a infipt sageata in umarul cel drept al Sfantului si, indata, a curs sange din icoana, ca dintr-un om viu.

Si, vazand acea minune, turcii s-au mirat, insa n-au iesit din biserica, ci locuiau in ea, mai departe. Si erau acolo douazeci de saracini cu femeile si copiii lor, si, in putine zile, ca loviti de o amara moarte, toti au pierit. Iar cei ce locuiau afara din biserica, in aceeasi vreme, au ramas intregi si sanatosi. Si spune Cuviosul Anastasia Sinaitul, despre icoana aceea, pe care insusi a vazut-o, ca era pe ea urme de sange, care cursese din rana. Aceasta minune a fost spre infricosarea turcilor celor necredinciosi, iar noua, credinciosilor, spre invatatura, ca sa stim ca datori suntem a cinsti Sfintele icoane, ca prin ele, ni se da si lucreaza intru noi, darul cel minunat al Dumnezeului nostru.

Cuviosul Zosima fenicianul

Adaugat la iunie 21, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 21, 2026

Cuviosul Zosima era de neam fenician, din Siidi, un sat din Fenicia, ca la douazeci de stadii departare de cetatea Tirului. Acesta, in viata monahiceasca deprinzandu-se cu infranarea, cu postirea si cu alte fapte bune ce straluceau la dansul, atat de mare dar si-a dobandit de la Dumnezeu, incat, nu numai ca era liber de toata tulburarea, in cugetul lui, ci si pe cele ce erau sa fie si pe cele ce se faceau in locuri indepartate, le vedea, ca si cum ar fi fost acolo, mai inainte-vazator fiind. Iar manastirea lui era aproape de acelasi sat, Siidi, in care s-a nascut. I s-a intamplat, odata, cand era in Cezareea Palestinei, unde intr-acea vreme, carmuia, ca episcop cuviosul Ioan Hozevitul, dupa numele manastirii Hozevit care era nu departe de Ierusalim, langa calea ce duce spre Ierihon. El fusese luat fara voia lui, si sfintit episcop, pentru viata lui cea imbunatatita.

Intru aceeasi cetate a Cezareei, vietuia un oarecare barbat, de bun neam, anume Archesilae, dregator cu cinstea, impodobit fiind evlavie si cu toate faptele cele bune. La aceasta era gazduit Cuviosul Zosima, fiind primit de dansul cu cinste. In vremea cand a cazut Antiohia, staretul a inceput a suspina, a se tangui cu greu si a ofta din adancul inimii. Si atatea lacrimi a varsat, incat, a udat pamantul cu ele. Apoi, cerand o cadelnita, a umplut-o cu carbuni aprinsi si cu tamaie si a cadit pe toti cei ce erau acolo. Dupa aceea, s-a intins la pamant, in chipul crucii, si a inceput cu rugaciuni si cu laude a milostivi pe Dumnezeu. Atunci, Archesilae l-a intrebat: „Pentru ce te-ai tulburat asa?” Iar el, cu mare glas, a raspuns: „Glasul infricosatei sfaramari si al caderii Antiohiei a rasunat in auzul meu si in urechile mele, a patruns.” Iar Archesilae si ceilalti ce erau acolo, minunandu-se, au insemnat, scriind ceasul acela, intru care Cuviosul a spus aceasta. Iar, dupa aceea, degraba au aflat ca, chiar atunci s-a intamplat tot ceea ce zisese staretul, caci Antiohia a cazut in vremea in care staretul, plangand, a vestit caderea ei.

Iarasi, Cuviosul Zosima, intr-o oarecare vreme mergand la Cezareea, avea cu sine un asin, care ducea lucrurile Cuviosului, cele de nevoie. Deci, i-a iesit in cale un leu, care, rapind asinul, s-a dus cu el in pustie. Iar Sfantul Zosima, a plecat dupa el. Si, dupa ce leul a mancat asinul si s-a saturat, s-a apropiat de el staretul, si, zambind, i-a zis: „Deci, asa, prietene, calea, acum, imi este mai grea, fiindca de batranete, am slabit si nu pot sa duc in spate povara pe carte o puneam pe asin. Pentru aceea, sa porti tu sarcina, daca vrei sa scapi de mine, desi este impotriva firii tale lucrul acesta. Iar, dupa aceea, te vei intoarce catre naravul tau cei dintai, salbatic si de fiara.” Atunci, leul, uitandu-si maina sa cea fireasca, a inceput a se gudura pe langa dansul si a se face bland, ca un miel. Si, prin insasi gudurarea sa, a aratat semn de ascultare. Iar Sfantul Zosima, punand pe leu povara, pe care o ducea asinul, acesta a dus-o pana la portile Cazareei, unde, Sfantul, luandu-si povara, a slobozit iarasi fiara in pustie. Prin aceasta s-a aratat puterea Domnului cea nemarginita, care supune robilor Sai, in ascultare, chiar in fiarele cele salbatice. Pe de alta parte, s-a aratat, ca omului celui imbunatatit, care se supune cu adevarat Domnului, toata cealalta faptura, desi necuvantatoare si neintelegatoare, i se supune, si ea, lui, si ii slujeste. Si, in sfarsit, se arata si sfintenia Cuviosului Parintelui nostru Zosima fenicianul. Drept aceea, slava fie Dumnezeului nostru, pentru toate, acum si pururea.

Tot în această zi, pomenirea Sfîntului Sfinţitului Efrem, Patriarhul Antiohiei.

Tot în această zi, pomenirea Sfînţilor Vasile şi Constantin, cneji ai Iaroslavului.

Sfîntul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Adaugat la iunie 22, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 22, 2026

Sfîntul Chiril a fost pe vremea împăratului Teodosie cel mic, nepot de soră fiind lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, şi urmaş în scaun.

Fost-a încă şi apărător al celui de-al treilea Sfînt Sinod a toată lumea ce s-a adunat în Efes (431) şi a surpat pe rău credinciosul Nestorie, care învăţa multe hule împotriva stăpînei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Deci strălucind întru multe bune isprăvi, s-a mutat către Domnul.

Cuviosul Chiril, Egumenul Mănăstirii de la Iezerul Alb.

Sfintele cinci fecioare canonice: Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata

Adaugat la iunie 22, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 22, 2026

În zilele lui Savorie împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot, Pavel cu numele, plin de bogăţie, avînd întru a sa sinodie cinci canonice, fecioare. Deci acestea se aflau împodobite şi strălucite cu lumina virtuţilor, liturghisind Pavel şi cîntînd împreună slujba cu ele, care se aflau ziua şi noaptea lucrînd poruncile lui Dumnezeu. Iar urîtorul de bine diavolul, nesuferind sporirea lor cea după Dumnezeu, văzînd-o cum creşte pe toată ziua şi se întinde spre cele mai bune, a pregătit pe un oarecine să vestească la Tars pe întîiul vrăjitor împărătesc că se afla un oarecare preot creştin plin de bogăţie, şi că de voieşte să cîştige bogăţia lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele pe care le are întovărăşite. Căci acestea nelepădîndu-se de credinţa lor, el va dobîndi toată avuţia lor, dîndu-le pe ele spre tăiere. Atunci îndată a fost adus preotul împreună cu fecioarele, şi cu toată averea sa. Şi intrînd satana în inima preotului, a zis către arhimagul: „Pentru ce ai luat banii mei, nefăcîndu-ţi eu nici un rău?” Şi acela răspunzînd i-a zis: „Pentru că eşti creştin, şi nu păzeşti poruncile împărăteşti”. Şi Pavel i-a zis: „Şi ce-mi porunceşti să fac?” Iar acela i-a răspuns: „De te vei închina soarelui şi vei mînca sînge de jertfe, ia-ţi ale tale şi du-te la casa ta”. Atunci ticălosul căutînd împrejur şi văzîndu-şi averea jos zăcînd, a zis: „Fac toate cîte îmi vei zice”. Şi închinîndu-se soarelui, a mîncat şi din sîngele jertfelor cel închegat şi a băut din el. Iar întîiul vrăjitor împărătesc, a zis către Pavel: „Înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine ca să facă, ceea ce tu ai făcut, şi să se însoţească cu bărbaţi, şi atunci luaţi-vă bogăţia şi mergeţi unde voiţi”. Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis: „Întîiul vrăjitor ne-a luat banii noştri, şi ne îndeamnă să facem voia împăratului şi aşa ne va da înapoi toate ale noastre. Şi iată eu am mîncat şi am băut din sîngele jertfelor, şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci prin mine vă îndeamnă şi pe voi ca să faceţi aceasta, şi mai apoi să luaţi ale voastre şi să vă duceţi”. Iar fecioarele ca într-o unire mai întîi scuipînd în faţa lui i-au zis: „De ce ai cutezat tu a face aceasta şi a ne îndemna încă şi pe noi? Iată că un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani a dat la moarte pe Învăţătorul şi Stăpînul nostru, şi cîştigînd banii s-a spînzurat după ce L-a vîndut pe El. Iată şi tu, ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani ţi-ai pierdut sufletul tău, şi nici ai venit întru cugetare despre bogatul acela, ce avea mulţi bani şi zicea: Suflete ai multe bunătăţi, mănîncă, bea, veseleşte-te. Pentru aceasta a auzit: Nebunule, întru această noapte vor cere sufletul tău de la tine, iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi? Deci îţi zicem ţie, stînd înaintea lui Dumnezeu, că amîndouă întîmplările, şi a bogatului şi a Iudei, se vor împlini de tine”. Şi iarăşi l-au scuipat pe el în faţă, ca pe un lepădat. Atunci, din porunca întîiului vrăjitor, fără de cruţare au fost bătute multe ceasuri fecioarele, care suferind toiegele ziceau:

„Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărăteşti nu ne plecăm, iar tu fă ce voieşti”. Iar întîiul vrăjitor, uneltind în toate chipurile ca să cîştige banii lui Pavel, a hotărît ca prin mîna lui Pavel să taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va pleca a face aceasta, şi astfel va cîştiga toţi banii, dînd morţii şi pe Pavel împreună cu sfintele fecioare. Iar ticălosul Pavel, auzind aceasta şi iarăşi căutînd împrejur şi văzîndu-şi banii, a zis: „Fac toate cîte îmi vei porunci”. Şi luînd sabia a stat aproape de fecioare, iar sfintele văzîndu-l s-au spăimîntat, şi cu glas au zis către el: „Ticălosule! pastor fiind, ai ieşit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic ca să ne omori pe noi? Acesta este sfîntul trup şi sînge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care îl primim din necuratele tale mîini? Să ştii că sabia din mîna ta este pentru noi viaţa veşnică, şi noi cu adevărat ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu, precum mai înainte ţi-am zis, degrabă îţi vei pierde sufletul împreună cu bogăţia, prin spînzurare şi te vei duce spre tovarăşul tău Iuda”. Acestea şi altele i-au vorbit, şi făcînd mai întîi rugăciune, li s-au tăiat capetele de către Pavel. Atunci a zis întîiul vrăjitor către Pavel: „Să ştii Pavele că la nici unul din oameni nu am văzut atîta iscusinţă şi isteţime ca la tine. Pentru aceasta fără de ştirea împăratului nu te pot face slobod, căci vestindu-i-se lui prin mine pentru tine, întru mare cinste te va pune; deci acum veseleşte-te împreună cu noi, şi dimineaţă vom face cunoscut cele pentru tine”. Iar ticălosul acela a răspuns: „Fie precum ai poruncit”. Şi în noaptea aceea trimiţînd întîiul vrăjitor pe slugile sale, le-a poruncit ca să lege grumazul lui Pavel cu o funie şi să-l spînzure, şi aşa cu silnicie şi-a lepădat sufletul său. Iar dimineaţa întîiul vrăjitor, după ce l-a aflat spînzurat, spunea că el singur s-ar fi spînzurat, şi a poruncit ca să-l pogoare şi să-l arunce spre mîncare cîinilor. Şi aşa au luat sfîrşit cele mai înainte zise de sfintele femei, îndoita moarte preaticălosul Pavel suferind.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Alexandru, egumenul de Kuşta.

Sfîntul Sfinţitul Mucenic Timotei, Episcopul Prusiei

Adaugat la iunie 23, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 23, 2026

Acesta a trăit în zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-şi bine Biserica ce luase. Şi păstorind duhovniceşte poporul dintr-însa, şi avînd dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperămîntului Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat în locul acela, ucigaşul zic de oameni şi vechiul balaur, omora şi pe oamenii ce treceau prin acel loc şi dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, încît în scurt timp fusese părăsit drumul ce este între Prusa şi între apele cele fierbinţi. Şi aflînd paravatul Iulian minunile ce făcea sfîntul, a trimis de l-au omorît. Şi se face prăznuirea lui în sfîntul său martiriu, ce este înăuntrul cinstitei case de bolnavi, care se află în Devteron.

Sfinţi Mucenici Alexandru şi Antonina

Adaugat la iunie 23, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 23, 2026

Aceştia erau din satul Crodamul său Cardamul, unde Sfînta Antonina petrecea viaţa ei cu curăţie şi cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest şi nevrînd să se lepede de Hristos, nici să slujească demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrînare. Şi stînd acolo fără să mănînce trei zile, i s-a arătat noaptea lumina, şi făcîndu-se tunet mare s-au deschis uşile casei, şi s-a auzit glas din cer către dînsa, îndemnînd-o să se scoale şi să se ospăteze. Deci mîncînd, a ieşit iarăşi şi a stat înaintea conducătorului şi neplecîndu-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn; şi iarăşi fiind adusă la casa cea de desfrînare, în care prin descoperirea îngerului, intrînd Alexandru, care din pricina vîrstei lui tinere (căci era de 23 de ani), se făcea şi se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe ascuns pe sfînta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas acolo. Peste puţin vădindu-se lucrul de către unii slujitori care voiau să ruşineze pe sfînta, a fost adus Alexandru la conducător. Şi întrebîndu-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însăşi gura sa, şi a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi prinzînd şi pe sfînta li s-au tăiat degetele mîinilor şi ale picioarelor şi, ungîndu-le trupurile cu catran, le-au dat brînci într-o groapă cu foc, şi acolo şi-au luat fericitul sfîrşit, în ziua de 3 mai a anului 313.

Şi se face prăznuirea lor la 10 iunie, în mănăstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se află sfintele lor moaşte, din care izvorăsc multe minuni şi tămăduiri.

Sfîntul Teofan din Antiohia

Adaugat la iunie 23, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 23, 2026

Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinţi păgîni şi rău credincioşi. Şi însoţindu-se el cu femeie, şi trei ani împreună vieţuind, aceea s-a mutat din viaţă, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos şi a primit Sfîntul Botez; şi făcîndu-şi o chilioara mică aproape de oraş, s-a închis în ea curăţindu-se prin toate cele ce ştia că folosesc spre desăvîrşita şi întreaga îmbunătăţire. Deci fiind înştiinţat despre o oarecare desfrînată publică, Pansemni, numită aşa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare, cuviosul, făcînd rugăciune şi dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieşit din chilie şi s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit cîte erau de trebuinţă a pleca o femeie rea şi desfrînată ca să-şi lase petrecerea ei şi să treacă la viaţa înfrînată şi cinstită. De aceste cuvinte luminîndu-i-se ei mintea şi în umilinţă venind, a primit Sfîntul botez, şi după ce şi-a rînduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizînd-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucratoare de tot felul de bunătate, căci atîta a bineplăcut lui Dumnezeu, încît şi demoni izgonea şi felurite boli vindeca, şi vieţuind împreună cu cuviosul Teofan un an şi două luni, s-au mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfantului Vasile, episcopul de Riazan.
Tot în această zi, pomenirea Sfantului Ioan, mitropolitul Tobolskului.

Sfinţi Apostoli Bartolomeu şi Barnaba

Adaugat la iunie 24, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

iunie 24, 2026

Dintre aceştia Sfîntul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, şi a propovăduit Evanghelia la indieni, scriindu-le Evanghelia lui Matei. A fost răstignit de cei necredincioşi în Alvanupoli, şi a primit sfîrşitul cu cinste. Şi fiind băgat într-o raclă de plumb a fost aruncat în mare; iar din voia lui Dumnezeu fiind adusă racla pînă în Sicilia, la ostrovul Liparia, şi arătîndu-se, a fost îngropat acolo, multe minuni izvorînd din sfîntul şi cinstitul său mormînt, şi dînd la toţi care merg cu credinţă grabnică tămăduire, şi întoarcere cu bucurie şi cu veselie la casele lor.

Iar Sfîntul Barnaba, care este numit şi Iosi în Faptele Apostolilor, fiind unul din cei 70, a călătorit împreună cu Pavel, fiind hirotonit. Şi se tîlcuieşte numele acesta: fiul mîngîierii. Şi era din neamul lui Levi, născut şi crescut în ostrovul Ciprului. Acesta întîi a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Ierusalim şi în Roma şi în Alexandria. Şi mergînd la Cipru, a fost ucis cu pietre şi băgat în foc de elini şi de iudei; pe care luîndu-l Marcu Apostolul şi Evanghelistul, l-a pus într-o peşteră. Şi mergînd la Efes către Pavel, i-a vestit moartea lui Varnava; şi l-a plîns pe el Pavel mult. De Varnava se spune că a fost îngropat cu Evanghelia lui Matei, cea scrisă de dînsul, care pe urmă a fost aflată împreună cu trupul apostolului. De aceea şi făcură obicei credincioşii, să nu fie acest ostrov supus la nici unul din episcopi, ci să fie chivernisit de un episcop al său. Şi se săvîrşeşte soborul acestor sfinţi apostoli, în cinstita biserică a Sfîntului Apostol Petru, ce se află aproape de preasfînta şi marea biserică.