Frica de Dumnezeu. Dinamica despătimirii
Adaugat la martie 30, 2012 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
A doua etapă pe calea despătimirii este frica de Dumnezeu. Credinţa sinceră ne duce inevitabil la frica de Dumnezeu. Credinţa sinceră ne ajută să ne punem serios problema vieţii duhovniceşti. Solomon ne spune că “frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii” (Pilde 1, 7).
Ne reamintim faptul că Sfântul Isaac Sirul vede o înlănţuire logică a virtuţilor. “Cunoştinţa naturală, spune el, ne convinge să credem în Dumnezeu, Cel ce a adus toate la existenţă. Şi credinţa produce în noi frica şi frica ne sileşte să ne pocăim şi să lucrăm cele bune”. (17)
Continuare…
Credinţa. Dinamica despătimirii
Adaugat la martie 26, 2012 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
Atei convinşi sunt puţini. De multe ori cei ce se declară necredincioşi, de fapt, îşi impun să creadă că nu este Dumnezeu pentru a-şi trăi viaţa în neorânduială şi fără nici o cenzură morală.
Din păcate nici credincioşii convinşi nu sunt foarte mulţi. În România majoritatea covârşitoare a locuitorilor s-au declarat credincioşi. Este vorba, însă, de o credinţă căldicică, care nu determină la acţiune. De fapt, la un moment dat şi apostolii i-au cerut Domnului Hristos: „Sporeşte-ne credinţa. Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta” (Luca 17, 5-6).
Continuare…
Mijloace de vindecare recomandate de către părinţi contemporani (IV)
Adaugat la iulie 31, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
i). Experienţe duhovniceşti
1. Cel care-L doreşte pe Hristos se dedică rugăciunii neîncetate, care, cum zicea Bătrînul Ieronim „îl reînnoieşte pe om, îl îmbucură şi-l face în întregime duh. Nu mai simte că are măruntaie, carne şi oase. El este duh. Şi cînd dorinţa lui se înflăcărează şi mai mult, nu mai poate vorbi: Îl simte pe Dumnezeu în el şi plînge”.
2. Să notăm încă două experienţe duhovniceşti ale Bătrînului Ieronim: „Viaţa duhovnicească cere o mare atenţie. Ea este bună şi dulce, dar pretinde luptă. Petru a se mîntui, omul trebuie să se spele în sîngele şi lacrimile sale. Sfinţii Mucenici s-au spălat în sîngele lor; noi să vărsăm măcar cîteva lacrimi”. „Nu cunosc nici o biserică care să nu fie frumoasă. Simţ acelaşi lucru peste tot: intrînd într-un mic paradis, unde există doar o icoană, îmi este de ajuns. Dumnezeu este prezent peste tot. să nu gîndim că El se află doar în bisericile mari şi impresionante!”
Continuare…
Mijloace de vindecare recomandate de către părinţi contemporani (III)
Adaugat la iulie 22, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
d). Paza minţii, mijloc de prevenire a păcatelor
1. Bătrînul Ieronim le repeta mereu fiilor săi duhovniceşti: „Fiţi atenţi la mintea voastră. Nu o înrobiţi cu nimic. Eu însumi regret că am construit biserici, că mi-am înrobit mintea cu multe griji şi am împiedicat-o să se roage”. Şi adăuga: „Fiţi foarte atenţi cu mintea voastră. Nu o împovăraţi cu tristeţea şi cu probleme inutile. Cînd apa este curată şi liniştită, tu vezi pînă-n adîncime şi poţi observa chiar şi o pietricică. La fel este şi cu mintea”.
Continuare…
Mijloace de vindecare recomandate de către părinţi contemporani (II)
Adaugat la iulie 14, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
c). Rugăciunea, cel mai la îndemînă medicament
1. Bătrînul Iacob zicea: „Nici o rugăciune nu-i pierdută, copiii mei! În ce mă priveşte, rugăciunea mă ţine de ani de zile”.
2. Adresîndu-se maicilor din mănăstirea sa Antim, Bătrînul din Chios, sublinia: „Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti”.
3. Bătrînul Iosif zicea: „Începutul drumului spre rugăciunea curată este lupta împotriva patimilor. Este imposibil să faci progrese în Rugăciunea lui Iisus atîta timp cît lucrează patimile. Totuşi acestea nu împiedică să existe harul rugăciunii, dacă nu suntem cuprinşi de nepăsare şi de slavă deşartă.
Continuare…
Mijloace de vindecare recomandate de către părinţi contemporani (I)
Adaugat la iulie 9, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
Ne este foarte cunoscută pilda Samarineanului milostiv. Învăţătorul de lege l-a întrebat pe Mîntuitorul cine-i semenul nostru? Şi Domnul i-a răspuns printr-o parabolă: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tîlhari, care după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsîndu-l aproape mort. Din întîmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzîndu-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungînd în acel loc şi văzînd, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergînd pe cale, a venit la el şi, văzîndu-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnînd pe ele untdelemn şi vin, şi, punîndu-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţînd doi dinari, i-a dat gazdei şi a zis: ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, cînd mă voi întoarce, îţi voi da. Care dintre aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tîlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: mergi şi fă şi tu asemenea” (Luca 10, 30-37). Continuare…
Răni ale fiinţei omeneşti, pricinuite de păcat
Adaugat la iulie 2, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Biserica si societate, Morala, Tinerii
Dumnezeu l-a făcut pe om tînăr, frumos şi nemuritor. Dumnezeu privind întreaga creaţie, a cărei încununare era omul, a văzut că toate „erau bune foarte” (Facere 1, 31). Sfîntul Ioan Gură de Aur zice: „Dacă vreţi să ştiţi cum era trupul nostru, atunci cînd a ieşit din mîna lui Dumnezeu, să mergem în rai, şi să-l vedem pe omul aşezat de Dumnezeu acolo. Trupul său nu era supus stricăciunii; asemănător unei statui scoase din cuptor şi strălucind de lumină, el nu era încercat de nici una din neputinţele pe care le vedem astăzi”.
În pericopa evanghelică cu învierea lui Lazăr este un amănunt, peste care trecem uşor. Se spune acolo că Mîntuitorul văzîndu-l pe Lazăr în mormînt de patru zile, mirosind urît, „a lăcrimat” (Ioan 11, 35). De ce? Superficial analizînd situaţia putem răspunde aşa: pentru că-l iubea pe Lazăr. Cînd moare un om drag plîngi. Aşa că nu-i lipsită de temei această afirmaţie. Dar motivul mult mai profund pentru care a plîns Domnul Hristos este altul. El ştia că l-a creat pe om tînăr, frumos, sănătos şi nemuritor. Şi iată-l pe omul frumos, sănătos şi nemuritor, mort de patru zile, intrat în descompunere şi mirosind greu. Văzînd în ce hal a ajuns coroana creaturii Sale, Mîntuitorul a plîns.
Cine făcuse lucrul acesta? În orice caz nu Dumnezeu, pentru că aflăm din Sfînta Scriptură că „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 13). Şi atunci, totuşi, cine a făcut moartea, pentru că ea este o realitate peste care nimeni nu poate trece? Continuare…
Naşterea de prunci şi planingul familial
Adaugat la iunie 11, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Avort, Familia, Tinerii
Căsătoria nu-i un mijloc lesnicios de a dobîndi plăceri şi nici o asigurare împotriva neputinţelor de la bătrîneţe. Ea este comuniune şi dăruire. Cei doi soţi călătoresc împreună înspre rai şi, primind binecuvîntarea cerului, devin rodnici născînd copii. A avea copii înseamnă a primi binecuvîntarea lui Dumnezeu în casa ta. Cînd vezi o mamă cu pruncul în braţe trebuie să te gîndeşti la cuvintele Domnului Hristos: „cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine mă primeşte” (Matei 18, 5).
Odinioară, în condiţii materiale modeste, casa creştinului era plină de prunci. Peste ani, pruncii crescuţi în sărăcie şi-n credinţă, îşi vor aduce aminte cu mult drag de părinţii şi de casa părintească.
Prietenia şi căsătoria
Adaugat la iunie 4, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Familia, Morala, Tinerii
Zi de zi întîlnim în cale tineri, băieţi şi fete, plini de viaţă. Se manifestă fiecare în funcţie de temperamentul şi manierele pe care a reuşit să şi le însuşească. Oricum s-ar manifesta îi privim cu drag şi cu nădejde.
Ne gîndim cum în urmă, cînd eram de vîrsta lor şi, la terminarea liceului, le lăsam prietenilor scrise pe îndătinata amintire cu promoţia din care făceam parte, cîteva versuri: „Născut dintr-un crîmpei de soare,/ Şi o fărîmă de pămînt,/ Firul curat, gingaş şi sfînt,/ Îmboboceşte şi dă-n floare”.
Timpul a trecut, modul nostru de a privi lucrurile ar putea părea anacronic, dar fiinţa omenească a rămas aceeaşi. Mai mult, Dumnezeu a rămas Acelaşi: „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8). Continuare…
Cugetarea corectă se întemeiază pe doctrina ortodoxă
Adaugat la mai 27, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Biserica si societate, EUtopia, Morala
Acţiunile noastre bune sau rele se sprijină pe cugetare, pe felul în care gîndim. Iar o cugetare corectă se sprijină pe o învăţătură de credinţă adevărată, dreaptă.
De fapt Creştinismul nu-i o teorie, nu-i numai o doctrină sau o speculaţie filozofică, ci este un mod de viaţă, întrupat prin fapte. După cum îi arată şi numele, Creştinismul este religia întemeiată de Hristos. Or, Hristos spune răspicat: „Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10,10).
Totuşi modul de viaţă creştin se întemeiază pe o doctrină, pe o învăţătură de credinţă, pe o dogmă. Creştinismul este „duh şi viaţă” (Ioan 6, 63). Mai întîi duh şi apoi viaţă. Înainte de a lucra şi de da norme de acţiune Iisus a propovăduit. Continuare…
