Pe cei ce insultă trebuie să-i luam drept slabi sau bolnavi

iulie 25, 2018 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Veți zice: Cum, oare, e cu putință să suferim jignirile? Cum – întreb eu – aceasta n-ar fi cu putință? Cuvintele pricinuiesc, oare, vreo rană? Lasă pe trup vreo zgârietură? Ce rău fac? De vrem, le putem suferi.

Să facem legământ că le vom suferi – şi, să vedeți, le vom suferi. Să ne zicem nouă înşine: Aceasta nu-i ură, ci slăbiciune. Şi în adevăr e slăbiciune – şi dovadă că nu-i ură sau răutate, este că omul acesta însuși voia să se înfrâneze, cu toate că adesea fusese jignit.

Dacă cugetăm că acesta-i un lucru de slăbiciune, vom suferi, vom ierta şi ne vom sili ca noi înșine să nu cădem. Vă întreb pe toți: de voiți, puteți fi îndeajuns de înțelepți ca să suferiți pe cei ce vă jignesc? Cred că da. Poate că acel ce v-a jignit a făcut-o fără voie, nu din gând precugetat, poate numai sub îmboldirea patimii, stăpâniți-vă…

Ați fost jigniți – şi jignirea vine de la dușmanii voștri? Cu atât mai mult să fiți împăciuitori. Dar acela înnebunit de obrăznicie!… Tocmai pentru aceasta trebuie să te duci să-l afli; căci două rele îl pasc, obrăznicia şi mânia.

Voi sunteți în stare de sănătate, vedeți limpede, nu ca el care orbecăiește în întuneric, din pricina acestor două rele. Şi fiindcă voi sunteți la adăpost de acestea şi, pe deasupra, sănătoși, mergeți spre el, după cum doctorul la bolnav. Zice oare doctorul: „Omul acesta este bolnav şi nu voi merge să-l văd?” Mai ales atunci se duc doctorii, când văd bolnavi care nu se pot mișca. De cei ce se mișcă, ei se îngrijesc mai puțin. Oare, trufia şi mânia nu vi se par mai grozave ca o boală?

Sfântul Ioan Gură de Aur
/ioanguradeaur.ro/