Despre slujirea în Biserică

august 1, 2017 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Serafim de Sarov

„Mi s-a întâmplat odată, scrie ucenicul Părintelui Serafim, să fiu la el după Vecernie. Eu îndeplineam pe atunci slujba de canonarh la biserică. De aceea, Părintele Serafim, după ce a închis uşa pe dinlăuntru cu cârligul, a găsit de cuviinţă să înceapă a grăi despre aceea, dacă eu îmi îndeplinesc slujba cum se cuvine sau nu. La început am crezut că el vorbeşte despre îndeplinirea cea din afară a slujbei (dacă mă duc totdeauna şi la timp la biserică, dacă pun totul după tipic şi altele asemenea) şi de aceea i-am răspuns că mă silesc să îndeplinesc totul cum se cuvine. Părintele Serafim însă voia ca împreună cu cele dinafară, să fie plăcute şi cele dinlăuntru, temelia sufletească, deoarece nu Îi este plăcută lui Dumnezeu numai partea cea din afară singură, căci El Însuşi zice prin gura Proorocului: Blestemat tot cel ce face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă.

Apoi, aşa, ca şi cum ar fi vrut să spună cu totul altceva, a început să mă descopere, zicând: «Desigur, sunt unii care par că ar citi bine, dar nu înţeleg cuprinsul celor ce citesc. Apoi sunt mulţi şi din aceia care spun că au fost la Sfânta Liturghie, la Utrenie sau la Vecernie şi se mângâie cu nădejdea deşartă, că în adevăr au fost. Dar de fapt, pe unde rătăcesc cu mintea lor în timpul sfintei slujbe? Şi au fost numai cu trupul în Biserica Domnului, nu şi cu mintea şi cu sufletul. Iar noi, ca monahi, suntem datori mai mult să ascultăm şi să ne sârguim a ne convinge că în faţa noastră se află Însuşi Domnul, Văzătorul inimilor şi că noi, stând în biserică, ne aflăm chiar în acea stare, care făcea pe Proorocul să zică: Văzut-am pe Domnul înaintea ochilor mei, stând de-a dreapta mea ca să nu mă clatin (Ps. 15, 8). Cine-şi aminteşte totdeauna că se cuvine să slujim Domnului cu frică şi să ne bucurăm Lui cu cutremur, acela este cu luare aminte la tot ce se cântă şi se citeşte în timpul slujbei şi mai ales la ceea ce se citeşte din Sfânta Evanghelie, care este o doctorie pentru orice rană a păcatului. Iată tu, desigur, ai luat astăzi parte la Sfânta Liturghie; dar ai putea să-mi spui care este Apostolul şi Evanghelia zilei ce s-au citit?»

Stareţul întreba despre aceasta totdeauna, ori de câte ori povăţuia şi pe alţii să fie cu luare aminte la slujbă. Eu însă, uneori puteam să-i răspund, dar câteodată, din cauza neatenţiei, rămâneam cu desăvârşire fără răspuns. Atunci, de obicei, spunea el singur ce s-a citit şi explica, în acelaşi timp, în puţine cuvinte, bucăţile citite. Iar uneori, tâlcuia toată Sfânta Liturghie, dând o mare atenţie acestor foarte însemnate cuvinte din Heruvic: Toată grija cea lumească acum să o lepădăm. Precum şi cuvintelor din Simbolul credinţei: Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, ca şi altor cuvinte însemnate, prin care el se străduia să semene în sufletele celor ce-l ascultau seminţele rodurilor duhovniceşti.

Sfântul Serafim de Sarov
/sfantulserafimdesarov.wordpress.com/