Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Despre viaţa în Hristos

decembrie 2, 2015 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Zaharia de la Essex

Suferinţa

Suferinţa în vremurile noastre este limbajul comun al omenirii. Suferinţa este întotdeauna foarte benefică dacă o primim cum trebuie. Dacă facem din durerea suferinţei energie pentru convorbirea noastră cu Dumnezeu, atunci suferinţa devine foarte preţioasă, fie că este o suferinţă de bunăvoie sau fără de voie. […] Şi, desigur, atunci când suferim pe nedrept, durerea acestei suferinţe este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu şi poate să susţină dialogul nostru cu Domnul, de la Care vom primi vindecare, vom primi totul şi nu vom duce lipsă de nimic.

Sfânta Scriptură

Cred că dacă ne facem obiceiul de a citi Sfânta Scriptură ca pe o rugăciune, în duh de rugăciune, ca şi cum ar fi fost adresată nouă, scrisă pentru noi personal, atunci întotdeauna inspiraţia noastră, însuflarea noastră va spori. Citirea Scripturii în acest fel ne va aduce mari foloase în rugăciune şi în orice lucru pe care îl facem înaintea lui Dumnezeu. […] Cred că trebuie să-i încurajăm pe creştini să citească cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu toţi ortodocşii nu citesc Scripturile. Unii le citesc tot timpul. Prin viaţa liturgică pe care o avem în Biserica Ortodoxă noi suntem cel mai bine întemeiaţi ca să înţelegem cuvântul lui Dumnezeu, mai mult decât cei din afara Tradiţiei ortodoxe. Tradiţia ortodoxă este cheia care ne deschide nouă înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu. Aşa că este o ruşine să deţinem această cheie în Tradiţia noastră şi să nu o folosim.

Iubirea de vrăjmaşi

Iubirea de vrăjmaşi este un mare dar al Sfântului Duh. Omul nu-şi poate iubi vrăjmaşii dacă nu este plin de Duhul Sfânt. Prezenţa Duhului Sfânt în om alungă din acesta teama de moarte şi lupta pentru supravieţuire. Atunci omul e în stare să-i iubească pe toţi şi să-i ierte pe toţi, pentru că cel mai mare duşman, care este moartea, a fost alungat din el şi nu-i mai este frică de nimic. De aceea, Sfântul Siluan spune că iubirea de vrăjmaşi dă mărturie de prezenţa Duhului Sfânt şi a adevărului lui Dumnezeu în persoana omului.

Liturghia

Liturghia trebuie să devină centrul vieţii creştinului, atât pentru preot, cât şi pentru laici. O trăim formal pentru că nu ne pregătim pentru Liturghie. Liturghia, ca să fie trăită cum trebuie, are nevoie de pregătire. Când ne pregătim pentru Liturghie, naştem în inima noastră înclinaţii duhovniceşti: de smerenie, de credinţă arzătoare, de pocăinţă şi de dragoste pentru Dumnezeu. Cu acestea în inimă venim la întrunirea Bisericii, aducând ceva şi noi, un mic dar de la Dumnezeu, în această adunare bisericească. Acest mic dar ne va uni cu trupul lui Hristos, cu toţi ceilalţi credincioşi şi cu sfinţii, şi ne va învrednici să intrăm în părtăşie cu harul care este în Liturghie. […] Atunci când preotul şi oamenii vor înţelege măreţia acestui dar pe care îl primesc prin Liturghie, să dea mica lor viaţă şi să ia viaţa nesfârşită a lui Dumnezeu, bineînţeles că vor avea o altă atitudine faţă de Liturghie. Vor fi cu mare băgare de seamă şi deosebit de recunoscători lui Dumnezeu, foarte mulţumindu-I că le-a dat o asemenea cinste, că i-a învrednicit să se renască prin harul înnoirii.

Iertarea

Nu putem ierta pentru că suntem stăpâniţi de dorinţa de a supravieţui; ne iubim viaţa noastră mai presus de orice. […] Iertarea semenilor ne deschide calea către Dumnezeu. Când nu iertăm înseamnă că ne iubim pe noi înşine mai presus de orice şi atunci rămânem închişi faţă de harul lui Dumnezeu. Atunci când nu iertăm devenim atât de egoişti încât suntem în stare de orice nelegiuire.

Recunoştinţa

Dacă ne facem un obicei din a aduce neîncetat mulţumită lui Dumnezeu, El va deschide ochii sufletului nostru încât să vedem din ce în ce mai limpede binefacerile Lui faţă de noi şi faţă de semenii noştri. […] Cu cât dăm mai multă mulţumită, cu atât vom primi mai îmbelşugat un duh smerit şi vom atrage asupra noastră harul lui Dumnezeu care ne ajută să-I mulţumim şi mai mult, să-I mulţumim chiar şi pentru fiecare răsuflare pe care ne-o îngăduie. Şi în această dinamică a mulţumirii vine momentul în care ne încearcă o mare mâhnire pentru că nu suntem în stare să-I aducem lui Dumnezeu mulţumita pe care I-o datorăm şi pe care o merită. Acesta este începutul pocăinţei care se naşte din recunoştinţă şi acest fel de pocăinţă nu are sfârşit pe pământ.

Inspiraţia vieţii

Cred că există trei lucruri care pot inspira viaţa creştinului. Unul este chemarea Numelui Domnului nostru Iisus Hristos – pentru că, atunci când chemăm neîncetat Numele Domnului, pătrundem în prezenţa Lui şi prezenţa Lui este deosebit de sfinţitoare şi dătătoare de viaţă. Apoi, un alt lucru este participarea la Sfânta Liturghie. Când venim la Liturghie şi aducem ce avem mai bun în noi, cele mai bune aşezări din inima noastră, şi le punem în darurile aduse lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu în schimb va pune viaţa Sa în aceste daruri şi ni le va reda nouă: în Liturghie are loc un schimb de viaţă. Iar al treilea lucru este citirea permanentă a cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu, când este citit mereu, lasă în noi amprenta Duhului care l-a izvorât. Aceasta face să crească harul lui Dumnezeu în noi, iar acest har devine în noi izvor de însuflare pentru rugăciune şi pentru toată buna făptuire.

Arhim. Zaharia Zaharou
Merinde pentru monahi, ediţia a doua, Ed. Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2013 www.putna.ro
/pemptousia.ro/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.