Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Dependenţa de internet şi viaţa duhovnicească

septembrie 26, 2013 Categoria: Articole, Tinerii

Articolul de azi, care are ca subiect pericolele pe care le ascunde dependenţa tinerilor de internet, subliniază legătura strânsă dintre această dependenţă şi numeroase cazuri de sinucidere apărute în ultimul timp şi explică motivele pentru care folosirea exagerată a internetului are efecte nocive asupra spiritualităţii.

Folosirea excesivă şi obsesivă a internetului produce anumite modificări în psihicul adolescentului, întrucât cultivă în interiorul acestuia o atmosferă depresivă [1], care îi influenţează decisiv viaţa şi care îl poate duce chiar în pragul sinuciderii. Aşa cum reiese din dezvăluirile tulburătoare pe care domnul Manolis Sfakianakis, şeful departamentului de combatere a crimelor electronice, le-a făcut în cadrul celui de-al doilea congres organizat în Atena având ca subiect internetul, realitatea este destul de gravă. Conform mărturiei domnului Sfakianakis, «700 de copii au fost salvaţi în ultimul moment de la sinucidere». Iată un caz aparte relatat de acesta: «Nu voi uita niciodată când a venit la biroul meu tatăl unei fete de 18 ani, pe care o salvaserăm în ultima clipă de la sinucidere. Vădit emoţionat, mi-a împărtăşit faptul că, la un moment dat, fiica sa i-a spus: Tată, dacă nu era domnul Sfakianakis, eu nu aş mai fi fost aici cu tine» [2].

Orele în şir petrecute de tânăr în compania internetului îl fac nervos, irascibil, iritabil şi violent. În consecinţă, tânărul nu mai poate întâmpina cu luciditate diversele dificultăţi ale vieţii [3]. Scăderea respectului de sine, stress-ul şi frica de societate iau locul capacităţii creatoare a copilului şi împiedică în mod decisiv procesul de socializare a acestuia. Adolescentul devine fricos şi incapabil să se confrunte în mod adecvat cu problemele vieţii.

Din moment ce crează şi încurajează tendinţele sinucigaşe, e clar că dependenţa de internet constituie o problemă pastorală majoră, care trebuie rezolvată urgent. Sinuciderea, ca formă de manifestare a disperării şi deznădejdii, este, printre altele, dovada certă a necredinţei în Dumnezeu, fapt pentru care putem spune că reprezintă un act cu un pronunţat caracter anti-creştin [4]. Intenţia de sinucidere a unui creştin constituie un semn clar că conştiinţa de sine şi spiritualitatea sa au fost serios zdruncinate. Dovedeşte, în mod categoric, că acest om şi-a pierdut nădejdea în Hristos, care este cea mai puternică nădejde.

Într-adevăr, în Biserică, creştinul este chemat să trăiască mesajul şi bucuria Învierii lui Hristos. Se integrează în trupul lui Hristos şi, prin harul Sfântului Duh, trăieşte în perspectiva Învierii şi a noii creaţii [5]. Credinţa, nădejdea şi iubirea îl fac părtaş la viaţa lui Dumnezeu [6]. Duhul în care trăieşte nu este unul al fricii şi laşităţii, ci duhul puterii şi al nădejdii [7]. Simte din plin prezenţa lui Dumnezeu în lume, se împărtăşeşte din iubirea dumnezeiască, trăieşte cele viitoare ca fiind prezente şi are încredere în Pronia lui Dumnezeu. Fără îndoială, creştinii sunt oameni ai nădejdii. Nădejdea lor este stabilă şi sigură. Nu este întemeiată pe ceva posibil sau probabil, ci pe certitudinea veşniciei, adică pe Dumnezeu [8]. Această nădejde învinge efemeritatea lumii acesteia, care, de acum încolo, este văzută prin prisma veşniciei lui Dumnezeu.

În acest context, creştinul este chemat să se înarmeze cu putere, nădejde şi optimism, pentru a face faţă problemelor vieţii. Lipsa respectului de sine, stress-ul zilnic şi frica de societate sunt înlocuite cu certitudinea păcii lui Hristos. În Biserică, pacea creştină depăşeşte starea psihologică de calm, în sensul lumesc al cuvântului, şi capătă un nou conţinut: înseamnă că omul, curăţit de păcat, trăieşte în comuniune cu Dumnezeu. Nu este vorba despre un proces de calmare convenţională, ci despre o nouă stare ontologică, care constă în eliberarea de stricăciune şi moarte [9]. Astfel, dezrobit de orice fel de tulburare şi nelinişte, creştinul trăieşte pacea cu sine şi cu întregul univers.

Creştinul îşi păstrează pacea lăuntrică chiar şi atunci când se confruntă cu mari dificultăţi şi necazuri, întrucât are cultivat în inima sa duhul blândeţii şi al răbdării, care izvorăşte din trăirea empirică a dragostei lui Dumnezeu. Acest sentiment îl împărtăşeşte apoi întregii lumi, lume pe care este chemat să o transfigureze şi să o înnoiască. Creştinul îl vede pe aproapele său şi întreaga lume în lumina Învierii lui Hristos. În cadrul procesului de transfigurare a lumii, capătă un sens esenţial şi înnoirea legăturilor sale sociale şi interpersonale. Creştinul primeşte cu inima deschisă dragostea lui Dumnezeu – izvorul bucuriei sale – care nu este rodul năzuinţei spre bunăstarea materială, ci are conţinut spiritual [10].

Deci, din moment ce dependenţa de internet exercită o influenţă negativă asupra psihicului tinerilor, cultivând înăuntrul lor un duh de pesimism, de violenţă, de iritare, de conflict, de auto-distrugere şi de teamă, atunci cu siguranţă că aceasta intră în contradicţie cu lucrarea păstorului spiritual, care caută să insufle nădejdea şi certitudinea creştină autentică în sufletele copiilor săi spirituali.

Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că îndeletnicirea adolescentului cu toate aceste aplicaţii ale internetului, care, din punct de vedere pedagogic, nu au substanţă, adânceşte şi mai mult sărăcia lingvistică deja vădită a tânărului de astăzi. Îi limitează atât de mult vocabularul, încât tânărul va fi incapabil să înveţe şi să înţeleagă anumiţi termeni şi expresii ale limbii sale, termeni care, într-un final, se vor transforma în cuvinte moarte, aparţinând unui trecut glorios. Această problemă nu are consecinţe nefaste numai asupra educaţiei tinerilor, care devin incapabili să-şi dezvolte o personalitate bine definită şi închegată. În acelaşi timp, adolescenţii se vor pricopsi şi cu o mare insuficienţă lingvistică, care nu le va permite să înţeleagă conţinutul învăţăturii dogmatice a Bisericii. Termeni precum «treimic», «născut – nenăscut», «părtaş», «zidit – nezidit», «purcedere», «întrupare», «mântuire», «har», «credinţă», «tainele Bisericii», «viaţa veşnică» ş.a., prin care Părinţii Bisericii au consemnat – cu cea mai mare acrivie posibilă – conţinutul credinţei noastre, rămân astăzi necunoscuţi, dacă nu sunt explicaţi ca atare de către cei care îi folosesc.

Aşadar, în măsura în care dependenţa tinerilor de internet contribuie la limitarea orizonturilor lor spirituale şi împiedică, aşa cum am văzut, procesul de înţelegere a anumitor termeni care exprimă conţinutul credinţei noastre, aceasta reprezintă o gravă problemă pastorală, care trebuie tratată cu cea mai mare atenţie.

Note:

[1] Subrahmanyam, K., Greenfield, P., Kraut, R., & Gross, E., «The Impact of Computer Use on Children’s and Adolescents’ Development», Journal of Applied Developmental Psychology, pp. 22, 27-30.

[2]http://www.newsbomb.gr/koinwnia/story/277704/nai-sto-hamogelo–nai-sto-diadiktyo–nai-stis-nees-tehnologies.

[3] Eric J. Moody, «Internet Use and Its Relationship to Loneliness», CyberPsychology & Behavior, 4 (3), 2001, pp. 393-401. Lemmens S. J., Valkenburg M. P., Jochen P., «The Effects of Pathological Gaming on Aggressive Behavior», Journal of Youth and Adolescence 40, 2011, pp. 38-47.

[4] G. Mantzarídis, Χριστιανική Ηθική (Morala Creştină), Tesalonic 1991, p. 425.

[5] Ibidem, p. 37.

[6] Ibidem, p. 45.

[7] Ibidem, p. 109.

[8] Ibidem, p. 204.

[9] Referitor la noul sens pe care îl capătă termenul «pace» în cadrul Creştinismului, vezi P. V. Stoiannos, Πρώτη Επιστολή Πέτρου (Prima epistolă sobornicească a lui Petru), Tesalonic 2003, pp. 103-104, 461.

[10] G. Mantzarídis, idem, p. 227.

Athanasios Koliofoutis

/pemptousia.ro/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.