Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Învăţăturile duhovniceşti ale stareţului Macarie de la Optina

septembrie 20, 2011 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina

Aş mai avea multe de împărtăşit din cuvintele şi învăţăturile ziditoare ale stareţului Macarie, adormit în Domnul, dar acestea ajung pentru a arăta înţelepciunea duhovnicească şi iscusinţa acestui om al lui Dumnezeu.

Voi încerca, pe cît îmi va sta în puteri, să descriu caracterul general al învăţăturilor sale.

Orice ar fi spus părintele Macarie, punea întotdeauna smerenia la loc de frunte în sfaturile lui; din această virtute deducea dînsul toate celelalte virtuţi care alcătuiesc caracterul unui adevărat creştin. Aici se află miezul învăţăturilor pe care părintele Macarie le-a dat tuturor celor însetaţi de cuvînt şi de zidire duhovnicească: să îţi cercetezi conştiinţa; să lupţi neîncetat cu patimile din tine; să îţi cureţi sufletul de păcate; să iubeşti pe Dumnezeu cu simplitatea inimii; să crezi în El dezinteresat; să ai neîncetat în faţă mila Lui nemărginită, slăvindu-L şi mulţumindu-I din toate puterile în toate împrejurările grele ale vieţii; să îţi cauţi propria ta vinovăţie, iertînd aproapelui orice greşeală pentru ca şi Dumnezeu să ierte ţie păcatele tale; să te străduieşti a dobîndi dragostea de aproapele; să păstrezi pacea şi liniştea în familie şi între cunoştinţele tale; să cugeţi mai des la poruncile lui Dumnezeu şi să te străduieşti a le îndeplini, ca şi rînduielile Bisericii; dacă se poate, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine de cîteva ori pe an; să ţii toate cele patru posturi, la fel miercurile şi vinerile; să mergi la Priveghere şi la Liturghie în fiecare sărbătoare; să spui în fiecare zi rugăciunile de dimineaţă şi de seară, şi chiar cîţiva psalmi, iar, dacă îngăduie timpul, să citeşti şi un capitol din Sfintele Evanghelii sau din Epistolele Apostolului; să te rogi în fiecare seară şi dimineaţă pentru odihna celor adormiţi şi mîntuirea celor vii, iar la începutul acestei rugăciuni, să te rogi cu evlavie pentru Ţar şi toată Familia Imperială. Dacă, în orice împrejurări ar fi aceasta, nu poţi împlini aceste datorii, atunci ocărăşte-te singur, căindu-te astfel sincer, şi ia hotărîrea fermă să nu mai faci aceleaşi greşeli în viitor. Roagă-te chiar şi pentru cei împotriva cărora ai vreo pică, căci aceasta e calea cea mai sigură spre împăcarea în Hristos.

Trăsătura deosebită a felului de a fi al părintelui Macarie era dragostea negrăită pentru aproapele său. Cînd afla că acesta a suferit vreun necaz, sau durere, sau vreo cădere în păcat, sau vreo ceartă în familie, etc., oricît ar fi încercat stareţul să îşi ascundă simţămintele, era limpede că suferea alături de cei ce plîngeau şi îi compătimea din toată inima. Şi iarăşi, cu ce dragoste curată se bucura alături de oricine ar fi avut vreo pricină de adevărată bucurie duhovnicească!…

O cunoştinţă a mea a trăit despărţit de soţia sa timp de vreo douăzeci de ani; duşmănia dintre soţi era reciprocă. Dar, prin îndemnurile stareţului, s-au împăcat, iar acum trăiesc într-un fel în care dea Domnul să trăiască toată lumea. Cu cîtă încîntare ne povestea părintele despre aceasta – bineînţeles, punînd izbînda nu pe seama sa, ci a lui Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, şi pe Care Îl slăvea din toată inima.

Liniştea cu care lucra stareţul la zidirea celor de lîngă el era uimitoare! Asculta cu aceeaşi răbdare superstiţiile absurde şi prosteasca liberă-cugetare, plîngerile de neînţeles ale vreunei femei de la ţară şi iscodirile amănunţite ale cucoanelor emancipate, povestea greoaie a unui nătîng ca şi înşiruirile pline de viclenie ale altora. Nimic nu putea tulbura răbdarea lui creştinească şi pacea sa duhovnicească; îi îmblînzea pe toţi cu adînca lui smerenie. Era un adevărat învăţător al teologiei morale şi lucrării duhovniceşti. învăţăturile sale erau fără de floricele, dar din ele i se putea auzi duhul şi simţi căldura, şi astfel se înmuiau chiar şi cele mai împietrite inimi.

Pe 6 septembrie, în ajunul morţii părintelui Macarie, eu şi familia mea am avut cinstea de a primi ultima binecuvîntare. Binefăcătorul nostru ne-a blagoslovit cu cîteva iconiţe. Iată cuvintele pe care ni le-a spus, abia rostindu-le: „Aduceţi-vă aminte de Dumnezeu şi de ceasul morţii; păstraţi pacea şi dragostea între voi şi faţă de toţi!”.

Personal, ca martor al fericitului sfîrşit al celui cuvios, nu pot spune decît aceasta: Să dea Dumnezeu tuturor o tot atît de paşnică şi liniştită trecere de la viaţa trecătoare la cea veşnică!…

„Este ceva nemaipomenit”, spunea părintele Arhimandrit Moise, atunci cînd trupul celui adormit a fost dus din biserica Schitului în Mănăstire. „Trăiesc de optzeci de ani pe acest pămînt, dar nu am mai văzut niciodată o procesiune atît de senină. E mai mult o aducere de moaşte decît o înmormîntare”.
Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei(Înţelepciunea lui Solomon 5, 15).

Fie ca binecuvîntarea lui Dumnezeu să odihnească asupra povestirii acestui bun învăţăcel şi ucenic al marelui nostru stareţ, părintele Macarie. Fie ca Domnul să şi-l facă sare a Sa, şi fie ca El să săreze inima cititorului, ca să cunoască puterea lui Dumnezeu vădită în neputinţa noastră; omenească. Multe, multe recolte deja se coc în cîmpiile Domnului. Fie ca Domnul secerişului să trimită pe secerătorii Săi! E ziuă încă; deşi se apropie apusul soarelui, e încă ziuă, şi însă se mai poate lucra spre slava lui Dumnezeu şi pentru mîntuirea sufletelor. Degrab noaptea va sosi, cînd orice lucru va înceta. Binecuvîntează, Doamne, pe ostenitorii Tăi, cei din al unsprezecelea ceas !…

Arhim. Leonid Kavelin,
„Stareţul Macarie de la Optina”, Editura Bunavestire, Bacău, 1999

/strajeriiortodoxiei.blogspot.com/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.