Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Despre trandavie

decembrie 9, 2010 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Casian

A È™asea lupta o avem împotriva duhului trîndaviei, care e înjugat cu duhul întristarii si lucreaza împreuna. Cumplit si apasator e acest drac si neîncetat razboieste pe monahi. El cade pe la al saselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleseala, întristare si scîrba chiar si fata de locul unde se afla si de fratii cu care petrece, ba si fata de orice lucrare si de însasi citirea dumnezeiestilor Scripturi. Îi pune în minte si gînduri de mutare, soptindu-i ca de nu se va muta într-alte locuri, desarta îi va fi toata vremea si osteneala. Pe lînga acestea mai stîrneste si foame într-însul pe la al saselea ceas, cîta nu i s-ar fi întîmplat chiar dupa un post de trei zile, sau dupa un drum foarte îndelungat, sau dupa o osteneala grea. Apoi îi pune în minte gîndul ca nu va putea scapa de boala si greutatea aceasta în nici un chip altfel, fara numai de va iesi des si se va duce la frati, dîndu-i ca motiv folosul sau cercetarea celor neputinciosi. Iar daca nu-l poate însela numai cu acestea, îl scufunda în somn greu si se napusteste si mai furios asupra lui, neputînd fi alungat într-alt fel, fara numai prin rugaciune, prin retinerea de la vorbe desarte, prin cugetarea la cuvintele dumnezeiesti si prin rabdarea în ispite. De nu va gasi însa pe monah îmbracat cu aceste arme, îl va sageta cu sagetile sale si-l va face nestatornic, împrastiat si lenes, îndemnîndu-l sa colinde manastiri multe si sa nu se îngrijeasca de nimic altceva, fara numai sa afle unde se fac mîncaruri si bauturi mai bune. Caci nimic nu-i naluceste mintea lenesului decît gînduri ca acestea. Prin acestea îl încîlceste apoi cu lucruri lumesti si putin cîte putin îl atrage în îndeletniciri vatamatoare, pîna ce îl scoate cu totul si din cinul monahicesc.

Stiind Dumnezeiescul Apostol ca aceasta boala e foarte grea si ca un doctor iscusit vrînd s-o smulga din sufletele noastre din radacini, arata mai ales pricinile din care se naste, zicînd: «Va poruncim voua fratilor, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de tot fratele care umbla fara de rînduiala si nu dupa predania care ati luat de la noi. Ca însiva stiti cum trebuie sa urmati noua, ca noi n-am umblat fara de rînduiala între voi, nici am mîncat de la cineva pîine în dar, ci cu osteneala si truda lucrînd zi si noapte, ca sa nu îngreunam pe nimeni dintre voi. Nu doar ca n-am fi avut dreptul, ci ca pe noi sa ne aveti pilda spre a urma noua. Cînd ne aflam la voi acestea va porunceam, ca daca cineva nu lucreaza, nici sa nu manînce. Auzim ca sunt unii dintre voi, care umbla fara rînduiala nimica lucrînd ci iscodind. Unora ca acestora le poruncim si-i rugam întru Hristos Iisus, ca întru liniste lucrînd sa manînce pîinea lor» (II Tes. 3;6,12). Sa luam aminte cît de lamurit ne arata Apostolul pricinile trîndaviei, cînd numeste «fara de rînduiala» pe cei ce nu lucreaza, dezvaluind prin acest singur cuvînt multele lor pacate. Caci cel fara de rînduiala este si fara de evlavie si obraznic în cuvinte si gata spre batjocura, de aceea si incapabil de liniste si rob trîndaviei. Drept aceea porunceste tuturor sa se departeze de ei, ferindu-se ca de ciuma. Apoi zice: «Si nu dupa predania, care ati luat de la noi», aratînd prin cuvintele acestea ca aceia sunt mîndri si dispretuitori si desfac predaniile apostolice. Si iarasi zice: «în dar n-am mîncat pîine de la nimeni, ci cu osteneala si truda, lucrînd zi si noapte». Învatatorul neamurilor, propovaduitorul Evangheliei, cel rapit pîna la al treilea cer (II Cor. 12,2), cel ce zice ca Domnul a poruncit ca aceia care vestesc Evanghelia, din Evanghelie sa traiasca (I Cor. 9,14), lucreaza cu osteneala si truda zi si noapte spre a nu îngreuia pe nimeni. Atunci cum ne vom lenevi noi la lucru si vom cauta odihna trupeasca, odata ce nu ni s-a încredintat nici propovaduirea Evangheliei, nici grija bisericilor, ci numai purtarea de grija a sufletului nostru? Apoi aratînd si mai lamurit vatamarea ce se naste din sederea fara lucru, adauga: «nimica lucrînd, ci iscodind». Caci din sederea fara lucru iese iscodirea si din iscodire neorînduiala si din neorînduiala tot pacatul. Aratîndu-le apoi si tamaduirea, zice: «Iar unora ca acestora le poruncim ca întru liniste lucrînd sa-si manînce pîinea lor». Pe urma le spune într-un chip si mai dojenitor: «Daca cineva nu vrea sa lucreze, nici sa nu manînce». De aceste porunci apostolesti fiind învatati Sfintii Parinti cei din Egipt, nu îngaduie nici o vreme în care monahii sa ramîna fara lucru, mai ales cei tineri, stiind ca prin rabdarea lucrului alunga trîndavia, îsi dobîndesc hrana si ajuta celor lipsiti. Caci nu lucreaza numai pentru trebuintele lor, ci din prisos dau si strainilor, saracilor si celor din închisori, crezînd ca o atare facere de bine este o jertfa sfînta si bine primita la Dumnezeu. Înca zic Parintii si aceasta: ca cel ce lucreaza, e razboit adesea numai de un drac si numai de acela e nacajit, pe cînd cel ce nu lucreaza, de nenumarate duhuri este robit. Pe lînga acestea, bine este sa aducem si un cuvînt al lui Avva Moisi, cel mai cercat dintre Parinti, pe care l-a zis catre mine. Caci sezînd eu putina vreme în pustie, am fost suparat de trîndavie si, m-am dus la dînsul si am zis: «Ieri fiind cumplit suparat de trîndavie si slabind foarte, nu m-as fi izbavit de ea, de nu m-as fi dus la Avva Pavel». Si mi-a raspuns la aceasta Avva Moisi si a zis: «Sa stii ca nu te-ai izbavit de ea, ci si mai mult te-ai dat prins si rob. Deci sa stii ca mai greu te va lupta, ca pe unul ce calci rînduiala, daca nu te vei stradui de acum înainte sa o birui cu rabdarea, cu rugaciunea si cu lucrul mîinilor».

Sf. Ioan Casian
/mantuire.50webs.com/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.