Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Reîncarnarea, incompatibilă cu CredinÈ›a Ortodoxă

august 4, 2010 Categoria: Articole, Religii si secte

Ce cred adepÈ›ii karmei È™i ai reîncarnării

Potrivit cu principiile religiilor orientale (mai ales hinduismul È™i budismul), ale ocultismului È™i, în general, ale «Noii Ere», după moartea trupească, sufletul intră în trupul altui om, animal È™i chiar plantă. Aceasta înseamnă cuvîntul reîncarnare.

Noua viaÈ›ă va depinde, spun ei, de vieÈ›ile anterioare pe care le-a trăit, care pot fi de ordinul miilor, potrivit celor spuse de adepÈ›ii acestei teorii. Aceasta înseamnă cuvîntul karma.

Această teorie presupune o revizuire a lui Dumnezeu, a omului È™i a lumii, teorie cu totul incompatibilă cu CreÈ™tinismul. Adică presupune că Dumnezeu nu este persoană, ci o „SupraconÈ™tiinÈ›ă impersonală”. Omul nu este nici persoană, nici creaÈ›ia lui Dumnezeu. Scopul omului este să se stingă ca o picătură în oceanul „supraconÈ™tiinÈ›ei universale”. Lumea nu este creaÈ›ia lui Dumnezeu, ci se identifică cu Dumnezeu (un monism panteist extrem).

Acest punct de vedere despre reîncarnare nu este lege, aÈ™a cum vor să-l prezinte adepÈ›ii lui, ci o convingere religioasă a lor nedovedită. Împreună cu răspîndirea acestor teorii merge È™i mulÈ›imea ofertelor corespunzătoare în spaÈ›iul parareligiei contemporane È™i al ereziilor. Este ascuns de către adepÈ›ii acestei teorii faptul că este mult mai probabil (totdeauna potrivit cu convingerile lor) să se reîncarneze cineva în animal sau în existenÈ›ă demonică, decît în om.

Într-o carte hindusă de mare autoritate cum este „Legea lui Manu” se menÈ›ionează o povestire alegorică: O broască È›estoasă trăieÈ™te în adîncul mării È™i-È™i scoate capul la suprafaÈ›ă o dată la o sută de ani. În acelaÈ™i timp un inel pluteÈ™te la suprafaÈ›a apei. „Pe cît este de nesigur să treacă capul broaÈ™tei prin inel, încă pe atîta de nesigur este să se reîncarneze o fiinÈ›ă după moartea ei într-un trup omenesc.”

De cînd?

Această înÈ™elare este foarte veche. Ea a fost transmisă lumii antice prin oracolele vechi È™i prin „misterele” idolatre. Astăzi i se face propagandă prin mass media È™i este oferită mai ales prin guruism, adică prin toÈ›i acei dascăli, chipurile, luminaÈ›i, care vin din Orientul Îndepărtat. Potrivit cu credinÈ›a religioasă a karmei È™i a reîncarnării, sufletul se supune unui nesfîrÈ™it ciclu de naÈ™teri È™i morÈ›i care se repetă ca o continuă tortură (samsara). Din această tortură făgăduieÈ™te guru că-l va elibera pe om, dacă discipolul său se va preda în întregime. Singurul mod, spun ei, de a ieÈ™i cineva din această continuă tortură este „să acÈ›ioneze fără ataÈ™ament”. O aparentă faptă bună, atunci cînd se face cu o implicare emoÈ›ional-fiinÈ›ială, are drept consecinÈ›ă acumularea de karma, în timp ce, chiar È™i o crimă, atunci cînd se face fără aceast ataÈ™ament, cel care acÈ›ionează nu acumulează karma.

Consecințe

Aceasta însă are drept consecinÈ›ă răsturnarea temeliilor pe care se bazează societatea noastră È™i toate celelalte societăÈ›i, care, chiar È™i într-o mai mică măsură, se raportează la modul de viaÈ›ă propus de CreÈ™tinism. Aceasta înseamnă că, dacă va primi cineva această lege pseudoÈ™tiinÈ›ifică, nu va putea cere responsabilitate de la nimeni pentru nimic, nici nu are sens să se nevoiască pentru ceva mai bun, de vreme ce pentru toate este de vină karma. În felul acesta dispar persoana, libertatea, responsabilitatea, dragostea. Victima, nu numai că nu trebuie să-l tragă la răspundere pe chinuitor, ci, dimpotrivă, trebuie să simtă că fără el „nu ar fi putut să-È™i îndeplinească karma sa”.

AÈ™a cum s-a spus, nu exiztă o teorie mai convenabilă decît aceasta pentru orice elită socială a oricărei epoci.

Prin această prismă, lupta pentru libertate, dreptate socială, asistenÈ›ă socială, pentru orice îmbunătăÈ›ire a condiÈ›iilor de viaÈ›ă nu are absolut nici un sens. Și nu numai aceasta, ci chiar este condamnată, deoarece îi împiedică pe oameni „să-È™i îndeplinească karma lor”.

Este foarte important să spunem că învăÈ›ătura despre karma constituie acea bază teoretică pe care, sprijinindu-se guru, îÈ™i ridică pretenÈ›iile pentru supunerea totală a discipolilor lui. Și aceasta pentru că omul, spun ei, nu poate singur să se elibereze, ci are nevoie de ajutor. Iar acest ajutor i-l poate da numai „omul-dumnezeu” guru.

ConcepÈ›ia că viaÈ›a de acum este determinată de karma vieÈ›ilor anterioare, îl aruncă pe adeptul acestei teorii într-o disperată căutare prin „retrospectiva în vieÈ›ile anterioare”, care se face de obicei prin hipnoză. Dar prin hipnoză, aÈ™a cum se practică în spaÈ›iul ocultist extins, omul îÈ™i deschide în chip primejdios uÈ™a sufletului său pentru lucrările demonice. În afară de aceasta, îi prezintă, de obicei, idei care au drept consecinÈ›ă completa subminare È™i răsturnare a relaÈ›iilor sale familiale È™i sociale. De pildă, că aceea care acum este femeia sau fiica sa, în viaÈ›a anterioară a fost mama sau sora sa etc. Este limpede că aceste concepÈ›ii pot distruge familii sau pot crea relaÈ›ii afară de fire.

Doctrina karmei È™i a reîncarnării face imposibilă crearea relaÈ›iilor interpersonale, care se sprijină pe unicitatea persoanei, de pildă în cadrul căsătoriei sau a vieÈ›ii familiale.

Puncte slabe

1. Unul din punctele slabe a acestei doctrine este faptul că adepÈ›ii ei sunt în imposibilitate de a justifica lipsa amintirilor din vieÈ›ile anterioare. Dacă însă, aÈ™a cum spun ei, în această viaÈ›ă ne aflăm „ca să ne primim lecÈ›ia È™i să evoluăm”, atunci cum se face că nu ne aducem aminte de faptele pentru care plătim? Cum vom fi învăÈ›aÈ›i de ele de vreme ce nu ni le amintim?

2. AdepÈ›ii teoriei reîncarnării care în acelaÈ™i timp – ca cei ce aparÈ›in spaÈ›iului ocultist extins – sunt È™i discipolii spiritismului, adică ai credinÈ›ei în comunicarea cu „lumea spiritelor”, cad într-o vădită contradicÈ›ie. Și iată de ce:

Dacă este adevărat, aÈ™a cum cred ei, că în timp de 49 de zile sufletul mortului se reîncarnează, atunci cu care suflete ale celor morÈ›i comunică medium-urile (spiritiÈ™tii)?

Dacă este adevărată teoria reîncarnării, atunci teoria spiritismului este o minciună. Și invers. Desigur, noi È™tim că amîndouă sunt minciuni.

3. Un alt argument din istorie È™i matematică. Faptul că populaÈ›ia pămîntului s-a înmulÈ›it în ultimele două secole de la unul la È™ase miliarde de oameni, arată cît de mincinoasă este teoria despre karma È™i reîncarnare. Ce s-a întîmplat oare de s-a petrecut o astfel creÈ™tere explozivă? Unde au fost aceste suflete? Și de ce pînă atunci nu au luat trup omenesc?

Incompatibilă cu CredinÈ›a Ortodoxă

Fără îndoială învăÈ›ătura despre karma È™i reîncarnare este anticreÈ™tină. Sfîntul Apostol Pavel o spune foarte clar: „Este rînduit oamenilor odată să moară, iar dupa aceea judecata.” (Evrei 9, 27).

Este cu totul fals ceea ce învaÈ›ă discipolii înÈ™elării reîncarnării, adică faptul că, chipurile, reîncarnarea a constituit o învăÈ›ătură È™i a Bisericii pînă în secolul al VI-lea. Însă Istoria Bisericească È™i scrierile patristice dezmint aceasta.

Argumentul ocultiÈ™tilor care susÈ›in că, chipurile, Sfînta Scriptură învaÈ›ă despre reîncarnare, spunînd că Sfîntul Ioan Botezătorul este reîncarnarea lui Ilie, potrivit textului: „Ilie a È™i venit… Atunci au înÈ›eles ucenicii că despre Ioan Botezătorul le-au zis lor.” (Matei 17, 12, 13), este naiv. Ei uită că, potrivit teoriei lor, pentru a se putea înfăptui reîncarnarea trebuie să premeargă moartea. Dar Proorocul Ilie nu a murit.

Erminia textului evanghelic de mai sus este simplă: Arhanghelul Gavriil îi spune tatălui Cinstitului Înaintemergător: Ioan va veni „cu duhul È™i puterea lui Ilie”, adică va avea harisma profetică È™i îndrăznirea Proorocului Ilie.

Pe de altă parte, dacă Hristos ar fi primit reîncarnarea, nu ar fi înviat morÈ›i, ci s-ar fi limitat numai la a le mîngîia rudele.

Dar ceea ce este mai semnificativ pentru noi creÈ™tinii este faptul că această rătăcire a reîncarnării ameninÈ›ă să anuleze întreaga Evanghelie a mîntuirii în Hristos, adoptînd mincinoasa (luciferica) „evanghelie a È™arpelui”, adică învăÈ›ătura auto-evoluÈ›iei, auto-realizării È™i auto-mîntuirii. Pentru adepÈ›ii Noii Ere nu Dumnezeu este Cel care coboară la neputinÈ›a omului, ci omul, prin reîncarnări, urcă È™i se face dumnezeu, numai cu propriile sale puteri. El care acceptă această teorie antihristică a reîncarnării, se scoate pe sine din cadrul Bisericii lui Hristos, deoarece:

1. Nu acceptă Simbolul CredinÈ›ei în care mărturisim că Hristos a înviat din morÈ›i È™i-L aÈ™teptăm să vină la a Doua Sa Venire. În Simbolul CredinÈ›ei mărturisim două Veniri ale lui Hristos È™i nu o mulÈ›ime de reîncarnări ale Sale, aÈ™a cum cred ocultiÈ™tii, care încearcă să distrugă unicitatea Persoanei lui Hristos È™i venirea Lui în lume ca Dumnezeu È™i Mîntuitor. În Simbolul CredinÈ›ei mai mărturisim că aÈ™teptăm È™i învierea noastră È™i învierea tuturor morÈ›ilor È™i nu nesfîrÈ™it ciclu de reîncarnări

2. Neagă distincÈ›ia dintre Creator È™i creatură.

3. Neagă Judecata viitoare.

4. Neagă unicitatea, libertatea È™i responsabilitatea persoanei umane, de vreme ce acolo toate funcÈ›ionează în cadrul unei necesităÈ›i oarbe.

5. Neagă dragostea. Cuvintele „a se bucura cu cei ce se bucură È™i a plînge cu cei ce plîng” (Romani 12, 15) sunt considerate de către adepÈ›ii karmei È™i ai reîncarnării nu o virtute, ci o slăbiciune È™i alipire care te împiedică să auto-evoluezi. De asemenea, pentru noi trupul omenesc nu este închisoarea sufletului, ci biserică a Sfîntului Duh, Care se află în noi. ViaÈ›a nu este pedeapsă È™i osîndă pentru faptele săvîrÈ™ite, chipurile, în vieÈ›ile anterioare, ci dar al lui Dumnezeu. Moartea nu este o eliberare, ci este „roada păcatului” È™i este îngăduită de Dumnezeu „pentru ca păcatul să nu devină fără de moarte”. (În timp ce pentru dascălii reîncarnării pedeapsă este viaÈ›a, iar nu moartea).

În sfîrÈ™it, această înÈ™elare, adică faptul că nu există nimeni care să ne ceară socoteală pentru faptele noastre, se dovedeÈ™te a fi o minunată măiestrie a diavoului celui ucigaÈ™ de oameni pentru vînarea de adepÈ›i-victime.

Parareligia îi adoarme pe oameni, făgăduindu-le o mulÈ›ime infinită de posibilităÈ›i, satisfacerea patimilor È™i nici o responsabilitate. Dar după moarte sufletul nu se poate pocăi. Evanghelia propovăduieÈ™te: „Acum este vreme bine-primită; acum este ziua mîntuirii”. Acum, în această viaÈ›ă, se judecă viitorul nostru veÈ™nic.

Sursa: PARAKATATHIKI, Martie – Aprilie 2002
Trad. Ierom. Ștefan N.

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.