Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Biserica baptistă

septembrie 12, 2008 Categoria: Articole, Religii si secte

Istoric

Cînd primii protestanti – Luther, Calvin sau Zwingli – au început să-si propovăduiască ideile de reformare a bisericii romano-catolice, nici unul dintre ei nu se gîndea că ei însisi vor deveni obiect de reformă în actiunile unor neo-reformati (neoprotestanti).

Luteranii, primii protestanti, au început să se organizeze în comunităti separate de bisericile romano-catolice, afirmînd cu tărie ideile puse în circulatie de Luther. Au fost eliminate orice înfătisari religioase (statui, icoane, cruci, etc.). Slujbele au început sa fie conduse de predicatori fără studii religioase, căci scolile teologice erau exclusiv catolice. Din acest motiv nu exista o unitate a învătăturilor protestante, fiecare predicator predicînd potrivit cu imaginatia lui, denumita ad-hoc „descoperire de la Dumnezeu”. Astfel se face că relativ în aceeasi perioadă întîlnim miscări protestante cu învătături diferite.

Duhul reformator initiat de Luther si ai săi nu a putut fi limitat însă numai la ideile acestora. În timp ce primii reformatori păstrau încă anumite elemente traditionale ale Bisericii, în scurt timp a apărut un nou val de predicatori care le contestau si pe acestea – botezul copiilor, simbolurile religioase, persoana Maicii Domnului. Au început sa fie predicate libertatea individuală generală si cea privind interpretarea Scripturilor, eliminarea preotimii, restrîngerea averilor bisericesti si a atributiilor clericilor, diminuarea dărilor către biserică.

Spre deosebire de alte miscări religioase, pentru miscarea baptistă este dificil să identificăm un întemeietor unic. De-a lungul timpului, baptistii au vehiculat trei teorii prin care au încercat formularea unei istorii oficiale: teoria succesiunii neîntrerupte, teoria înrudirii anabaptiste si teoria derivării din separatistii englezi.

1. Succesiunea neîntreruptă. Una din cele mai populare teorii istorice este aceea că comunitătile de baptisti au existat în toata istoria Bisericii, de la botezul lui Iisus în Iordan de către Ioan Botezătorul si pînă astăzi. Desi nu au folosit numele de baptisti, membrii acestor grupări ar fi fost identice cu bisericile baptiste de astăzi. Aceasta teorie are un defect fatal: nu poate fi atestata cu date istorice, rămînînd doar la nivel de speculatie. Desi ereziile montanistilor, novatienilor, donatistilor, paulicienilor, valdenzilor, albigenzilor (catharilor), lolarzilor si husitilor contin o întreaga serie de doctrine si practici similare cu cele ale baptistilor de mai tîrziu, celelalte credinte si practici nu pot fi încadrate în specificul baptist. Sustinută la sfîrsitul sec. 19 si începutul sec. 20, teoria succesiunii neîntrerupte a fost abandonată ulterior, cînd s-a considerat că mai mult dăunează imaginii baptistilor.

2. Înrudirea anabaptistă. O a doua teorie sustine că baptistii se trag, direct sau indirect, din anabaptisti (aripa radicală a Reformei din sec. 16). Din gruparea anabaptista au făcut parte fratii elvetieni, huteritii si menonitii (adeptii lui Menno Simons). Teoria are o anumită sustinere în dovezile istorice. Desi n-au preluat în întregime ereziile anabaptiste, baptistii sec. 17 au continuat să promoveze botezul adultilor, preotia universală si separarea bisericii de stat.

3. Separatistii din Anglia. Cea mai răspîndita teorie este că baptistii se trag din separatistii englezi exilati în Olanda. Acesti puritani separatisti ajunseseră la convingerea că biserica anglicana este coruptă si că este mai bine sa se separe de viata bisericii oficiale patronata de rege. În felul acesta, miscarea baptista a fost definita la început prin dorinta de separare a celor care interpretează într-o manieră literală si exclusivistă Noul Testament.

John Smith si Thomas Helwys, doi separatisti englezi din miscarea puritanilor, au format prima biserică baptistă în Amsterdam, Olanda, în 1609. Smith s-a unit ulterior cu menonitii, iar Helwys s-a întors în Anglia. Aici, în 1611 sau 1612, el a format împreună cu o mînă de oameni prima biserică baptistă din Anglia, la Spitalfields, lîngă Londra. Crescînd ca număr, baptistii englezi s-au separat în Baptisti Generali si Baptisti Particulari. Primii credeau că urmările jertfei lui Hristos se aplică întregii omeniri. Ceilalti, asemenea calvinilor, considerau că acestea se aplică numai celor alesi (conform teoriei predestinării). Cele două ramuri s-au unit în secolul 19, cînd abordările teologice se schimbaseră iar nevoia de membri le-a făcut să se apropie. Pornind din Anglia, numărul baptistilor a ajuns la peste un milion în Europa.

America a fost locul unde miscarea baptistă a cunoscut cea mai mare dezvoltare. Roger Williams, un englez din secta puritanilor, a înfiintat prima biserică baptistă în orasul Providence, statul Rhode Island, în 1639. Cam în aceeasi perioadă, doctorul John Clarke a înfiintat o adunare baptistă în Newport, statul Rhode Island. Deseori persecutati pentru credinta lor, baptistii au crescut încet ca număr, dar cresterea s-a accelerat în secolul 18 în mare parte datorită miscării de trezire religioasă cunoscută sub numele de Marea Trezire. Tot în secolul 18, baptistii au sustinut idealurile Revolutiei Americane, devenind astfel mai populari. Asemenea celorlalte secte neoprotestante, baptismul american, născut din dezbinare si purtînd în el germenele dezbinării, s-a divizat si există astăzi peste zece feluri de baptisti: Baptistii Vechi, Baptistii Vointei Libere, Baptistii Sîmbătari, Baptistii celor Sase Principii, Baptistii Unitarieni, Baptistii Cufundători, etc. Numele fiecărei ramuri baptiste ilustrează principiul generator al sectei, acela al alipirii la un anume aspect al credintei si al absolutizării acestuia în dauna celorlalte. De remarcat că pînă în 1975, bisericile baptiste americane numiseră aproximativ 50 de femei în functii oficiale (pastori, predicatori, etc.).

În Romînia, baptismul a pătruns la sfîrsitul secolului 19, venind din Germania, prin Ungaria, si a început să se răspîndească printre romînii din Ardeal, mai ales în Arad si Bihor. După făurirea Romîniei Mari, a pătruns si în celelalte provincii romînesti.

În ce cred si în ce nu cred baptistii?

Ca puncte principale de doctrină, baptistii absolutizează Biblia ca fiind singura autoritate în materie de credintă. Desi sustin că fiecare persoană poate să o citească si să o interpreteze individual, baptistii au trebuit si ei să decidă, în mod arbitrar, în privinta unor aspecte insuficient de lămurite în Sfînta Scriptură.

Baptistii învată botezul adultilor ca mărturie publică a credintei. Ei consideră că o persoană, desi născută într-o familie crestină, nu este crestină pînă cînd nu face o declaratie publică în fata comunitătii privind „acceptarea lui Iisus Hristos ca Domn si Mîntuitor personal”. Termenul „personal” are o ratiune foarte precisă, fiind urmărită ideea că mîntuirea omului este ceva exclusiv între om si Dumnezeu, fără interventia vreunei alte persoane.

O parte dintre baptisti au adoptat la sfîrsitul secolului 19 credinta că Biserica va fi luată la ceruri înainte de a doua venire a Mîntuitorului.

Asemenea tuturor (neo)protestantilor, baptistii nu cred în Tainele Bisericii. Pentru ei, împărtăsirea cu Trupul si Sîngele Domnului (numită la ei „Cina Domnului”) nu este altceva decît un simbol. Pîinea simbolizează Trupul, iar vinul simbolizează Sîngele. Sunt împotriva icoanelor, crucii, moastelor, cinstirii Maicii Domnului si a Sfintilor. Nu recunosc posturile Bisericii. Nu au rugăciuni si pomeniri pentru cei morti. Nu folosesc obiecte si simboluri liturgice.

/odaiadesus.ro/


ORIGINEA CULTULUI BAPTIST

Ca biserica, baptismul a aparut in secolul al XVII-lea, insa teologii si istoricii baptisti afirma ca originea cultului se afla in epoca crestinismului primar. Atat izvoarele baptiste, cat si ne-baptiste desemneaza ca „stramosi” ai cultului pe anabaptistii secolului al XVI-lea. Astfel putem spune ca deriva din secta anabaptistilor, infiintata de Nicolas Storch si influentata puternic de Thomas Münzer, fost adept al lui Luther, care, in 1517 se desparte de el, pentru ca nu a promovat Reforma si in sfera sociala.

Cel care a reinviat anabaptismul a fost Simion Menon, un preot catolic rebotezat in 1531, de un anabaptist.

Aparitia baptistilor in forma actuala e legata de numele lui John Smith – pastor puritan care, in 1608, emigreaza din Anglia in Olanda.

Un adept al sau, Thomas Holwys, revine in Anglia si va infiinta prima Biserica Baptista la Londra.

Se vor diviza in doua grupuri: Baptistii generali (ai lui Holwys, promovau conceptul de mantuire universala) si Baptistii particulari (ai lui Henry Jakob, credeau in mantuirea prin predestinatie). Se unesc in 1791, dar vor cunoaste multe alte divizari.

Dupa unii istorici, baptistii nu au un Crez oficial, confesiunile de credinta au fost stabilite in diverse locuri si date. Se pare ca prima confesiune de credinta baptista a fost adoptata in 1689, cand au capatat libertate deplina in Anglia.

Punctele doctrinare importante din Marturisirea de credinta a Cultului baptist

1. Scriptura este inspirata de Duhul Sfant, este cuvantul lui Dumnezeu scris.
2. Dumnezeu este creatorul, sustinatorul tuturor lucrurilor, intreit in persoane, Tatal, Fiul si Sfantul Duh;
3. Omul este creat de Dumnezeu, trupul sau este facut din tarana, iar natura spirituala e din Dumnezeu.
4. Pacatul este lipsa de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu, fie in actiune, fie in dispozitie sau atitudine. Pacatul este universal, iar consecinta acestuia este moartea spirituala.
5. Biserica cuprinde totalitatea credinciosilor din toate timpurile. Nu e o organizatie pamanteasca „vizibila”, ci organismul viu, spiritual, al celor salvati, adica al celor care au crezut in Hristos si au fost „nascuti din nou”.
8. Slujitorii,cultului sunt de doua categorii: pastorii si diaconii. „Ordinarea” acestora se face prin punerea mainilor. Pastorul se ingrijeste de supravegherea, pastorirea si carmuirea spirituala. Diaconii ajuta pe pastori in a administra bunurile materiale ale bisericii si initiaza actiunile filantropice. „Preotia” nu formeaza o clasa speciala, ci o calitate pe care o are fiecare credincios. Fiecare credincios este „un preot” si are dreptul de a se apropia de Dumnezeu prin
Iisus Hristos, fara alt mijlocitor.
9. Simbolurile Noului Testament- Biserica noutestamentara are doua simboluri: a)Botezul si b) Cina Domnului. Acestea nu sunt taine.
a) Botezul se savarseste prin afundarea in numele Treimii. Nu are calitatea de a curati pacatele, aceasta o face numai sangele lui Hristos. Pentru ca cineva sa poata fi botezat, el trebuie mai intai sa primeasca mantuirea – sa se pocaiasca si sa creada.
Botezul se savarseste numai la majorat.
b) Cina Domnului – simbolul mortii lui Hristos, pentru om, se compune din paine si vin, neamestecate. Nu are calitatea iertarii pacatelor, este doar comemorarea iertarii pacatelor prin jertfa lui Hristos. Cina se poate lua de catre toti aceia ce si-au marturisit credinta in Hristos si au fost botezati.
10. Ziua Domnului – Duminica este ziua de adunare; are caracter comemorativ. Nu exista sarbatori inchinate sfintilor.
11. Viata de apoi – Pana la venirea lui Hristos exista o stare intermediara.
12. Disciplina in biserica se asigura prin masuri ca: mustrare, ridicarea drepturilor si excluderea din biserica a celor care s-au abatut de la conceptia baptista prin atitudine sau fapte.
13. Rugaciunea este starea de legatura intima a omului cu Dumnezeu. Ea este exprimarea directa, de aceea nu este nevoie de carti de rugaciuni.
14. „Sfintenia” se obtine prin lucrarea progresiva pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfant, in viata celui salvat.
15. Casatoria este randuita de Dumnezeu. Crestinii trebuie sa incheie o casatorie numai in Domnul, adica numai cu credinciosii (baptisti). Divortul este admis numai in caz de adulter.
16. Raportul cultului cu societatea – Cuvantul lui Dumnezeu indeamna la supunere fata de legile statului.

Organizare

Alianta Baptista Mondiala, cu sediul la Washington, din 1905;

Federatia Baptista Europeana – 1948;
Cei mai numerosi – in S.U.A.: Conventia de Nord si cea de Sud;

Ramuri dizidente:
1. Biserica menonita (continuatorii anabaptistilor, au patruns si la noi)
1. Baptistii de sambata (proveniti din mozaici si adventisti)
2. Baptistii unitarieni (neaga Sf. Treime)
3. Baptistii vechi (au predestinatia rigida)
4. Baptistii fratietatii (de culoare)
5. Baptistii femeilor mironosite – au botezul pruncilor si ierarhie feminina
6. Baptistii cufundatori
7. Baptistii „celor 6 porunci” (un cod V.T.+N.T.)

Patrunderea si dezvoltarea in Romania

Situatia cultului baptist pana la 1948. Biserica baptista germana din Bucuresti este cea dintai biserica baptista din tara noastra. Infiintarea acesteia este legata de numele lui Scharschmit, care emigreaza in Romania in anul 1856. In 1865 vine la Bucuresti un predicator german, Augustin Leibig, si boteaza in apele Dambovitei mai multe persoane.

Cultul, in dorinta de a-si sustine vechimea in Romania, socoteste insa anul venirii familiei Scharschmit in Romania (1856) ca anul „infiintarii” primei biserici baptiste la noi.

In Transilvania – prima biserica baptista a fost organizata in anul 1875; acest fapt se datoreaza unui croitor ungur, Antal Novak, care a reusit sa converteasca un grup de credinciosi reformati maghiari din Salonta (Bihor). Printre cei botezati se afla si Mihaly Kornay, care mai tarziu a fost numit pastor pentru biserica din Salonta Mare. Datorita activitatii sale s-au organizat pentru maghiari mai multe biserici baptiste in judetele Bihor, Arad si Timis.

Dupa primul razboi mondial, in 1921, bisericile baptiste din Transilvania se unesc si ia fiinta Uniunea Comunitatilor Crestine Baptiste. In 1921 s-a infiintat si Seminarul baptist.

In baza legii cultelor din 1928, baptistii au fost recunoscuti de stat ca „Asociatie” religioasa.
Scoaterea in afara legii a baptistilor s-a facut prin Decretul national nr. 927/1942 emis de Maresalul Ion Antonescu.

Prin Decretul nr. 553 publicat in M.O. nr. 253 din noiembrie 1944, Statul comunist recunoaste primul cult religios: Cultul baptist.

In 1948, cultul baptist a depus la Ministerul Cultelor noul Statut de organizare si functionare cu nr. 41360/1948. Doi ani mai tarziu, in 1950, s-a publicat „Statutul de organizare si functionare a Cultului crestin baptist”, care a fost in vigoare pana in Decembrie ’89.

Structura organizatorica a bisericilor baptiste din Romania

Organizatia locala a cultului este biserica, constituita prin unirea voluntara a unui grup de adepti care accepta din propria lor convingere marturisirea credintei baptiste.

Bisericile sunt organizate in comunitati. Comunitatile alcatuiesc Uniunea Comunitatilor Crestine Baptiste din Romania. Sediul uniunii este in Bucuresti.

Uniunea este organul central reprezentativ si administrativ al cultului.

Toate organizatiile cultului sunt incadrate in Uniunea Cultului Baptist. Uniunea este condusa de un Comitet ales pe termen de trei ani, compus din cel mult 15 membri selectati din delegatii comunitatilor. Comitetul Uniunii face recomandari Congresului pentru alegerea presedintelui si a secretarului general, care reprezinta Uniunea in fata organelor de stat.

Organul suprem al Cultului baptist este Congresul, compus din delegatii comunitatilor.

/crestinortodox.ro/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.