Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Sfinti Mucenici: Dada, Govdela si Casdoas, din care unii rudenii, iar altii erau adevarati fii lui Savorie, împaratul persilor

octombrie 12, 2007 Categoria: Calendar

octombrie 12, 2021

În zilele lui Savorie, împaratul persilor, tatal Sfîntului Govdela, era un oarecare crestin anume Dada, mai de frunte la palatul împaratesc, preaiubit si neam cu împaratul. Fiind trimis ca sa domneasca tarile ce erau sub biruinta lui, el a crezut în Hristos. Dar pîrîndu-l oarecine la împaratul, si trimitînd la dînsul pe Andrameleh, cel mai mare din dregatorii lui, ca sa afle adevarul, l-a gasit crezînd în Hristos si a scris despre aceasta împaratului. Iar împaratul scriind raspunsul, i-a dat putere împotriva crestinilor. Acest raspuns l-a trimis cu fiul sau Govdela, care primindu-l si sezînd alaturi cu el, Govdela a început a face cercetare. Si luîndu-i seama cu amanuntul, si zicîndu-i cele ce aveau ei în gîndul lor, a aflat pe sfîntul crezînd cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos si vrînd sa moara cu osîrdie pentru Dînsul. Atunci a aprins un cuptor cu foc foarte mare, si a poruncit sa bage pe sfîntul în el. Daca s-a apropiat de cuptor, sfîntul si-a facut semnul cinstitei si de viata facatoarei Cruci, cuptorul s-a stins si a izvorît apa în loc de vapaie; si se minunau toti de aceasta minune. Atunci fiul împaratului Govdela a zis: „Iubitul meu Dadas, cine te-a învatat aceste farmece?” Iar el a zis: „Macar de te-ai fi învrednicit si tu sa fii învatat de la Dascalul meu!” Si Govdela a zis: „Dar de voi crede în Hristosul tau, putea-voi sa fac si eu acestea?” Zis-a Dadas: „Nu numai acestea vei face, ci si cu Dînsul împreuna vei împarati”. Si poruncind Govdela de a aprins un cuptor, si chemînd el numele lui Hristos, îndata l-a stins; si cazînd la sfîntul a crezut în Hristos. Acestea vazînd Andrameleh s-a dus de a spus toate împaratului. Împaratul auzind ca fiul sau s-a facut crestin a trimis de l-au adus si a poruncit sa taie toiege ghimpoase si a pus patru servitori de l-au batut. Iar sfîntul fiind batut peste tot trupul, se ruga sa i se dea rabdare. Si aratîndu-i-se îngerul îl întarea zicîndu-i: „Fii barbat, ca eu sunt cu tine”, si bagîndu-l în temnita a stat cinci zile. Dupa aceea lu-înd oarecare Gargal voie de la împaratul asupra sfîntului si asupra tuturor crestinilor, si scotînd pe sfîntul din temnita, si batîndu-l cu vine de bou, sfîntul se ruga si anatemiza credinta tatalui sau. Atunci a poruncit Gargal sa-i scoata doua fîsii de piele de la picioare pîna la cap, zicînd: „Lasa ca va veni în adevar Hristosul tau de te va tamadui”, si dupa aceasta legîndu-l foarte tare l-au bagat iar în temnita. Dar dezlegîndu-se legaturile singure îndata s-a facut sfîntul sanatos precum era si mai înainte. Si vazînd Gargal aceasta, se minuna. Si a mers de a spus împaratului. Iar el i-a zis: „Mergi de-l omoara, ca nu-mi este fecior, ci-mi este vrajmas de vreme ce a crezut în Hristos”. Atunci l-a supus Gargal la nenumarate si grele chinuri din care a ramas nevatamat. Vazîndu-l cei ce erau în temnita, s-au minunat zicînd: „Mare este Dumnezeul crestinilor”. Iar stapînitorul mîniindu-se a poruncit sa fie supus la chinuri si mai grele. Deci auzind împaratul, a zis lui Gargal: „Tot traieste acel fermecator Govdela?” Iar el a zis: „Asa împarate, viu este.

Si eu mult l-am chinuit, dar tot viu este”. Atunci împaratul a poruncit sa-i despoaie pielea capului spre spate, sa-i acopere obrazul si facîndu-i si aceasta, iar l-a bagat în temnita, iar el marea pe Dumnezeu. Dimineata aflînd ca tot este viu, i-au dezradacinat unghiile de la mîini si de la picioare, si cele patru masele mari. Si l-au aruncat în temnita ca pe un mort, poruncind sa nu-i dea nici apa, nici sa intre cineva la dînsul. Iar sora-sa a mers la dînsul, si i-a dat apa, zicînd temnicerului sa nu spuna cuiva, ca-si va pune capul. Iar sfîntul, daca i s-a adeverit credinta, nu mai avea nevoie de lecuire; ci luînd rabdare si îndraznire si osîrdie la chinuri cu luminarea Sfîntului Duh, aflîndu-se si ranit, se bucura si tamaduia pe toti; si toti se minunau de acestea. Un alt oarecare Gargal fermecator ce se afla în temnita pentru multe rele ce facuse, vazînd rabdarea sfîntului si minunatele lucruri ce facea, a cazut la picioarele sfîntului zicînd: „Rogu-te, robul lui Dumnezeu, pomeneste-ma si pe mine înaintea Hristosului tau”. Iar sfîntul i-a zis: „Crede într-Însul si te va scapa de toate relele tale”. Si Gargal a zis: „Cred întru Tine, Doamne Iisuse Hristoase”, si s-a alaturat cu Govdela.

A doua zi i-a adus domnitorul pe amîndoi înaintea sa, si dezbracînd pe Gargal, a poruncit de l-a batut cu toiege, si el cautînd la cer, zicea: „Doamne Iisuse Hristoase, pentru numele Tau patimesc, întareste-ma”; si acestea zicînd si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Iar pe Sfîntul Govdela, l-au supus la neînchipuit de cumplite chinuri, dar ramînînd viu, Gargal s-a consultat cu ai sai, a rastignit pe sfîntul, gol, sus pe un lemn, si l-au sagetat multi oameni multe ceasuri; dar sfîntul ramînea neranit, caci sagetile aruncate asupra lui se duceau în vazduh. Aceasta a facut pe toti de s-au cutremurat.

Vazînd împaratul toate lucrurile zadarnice, a trimis pe fiica sa Cazdoua ca sa învete pe Govdela si sa-l întoarca. Iar ea daca s-a dus, fiind învatata de fratele ei, s-a facut crestina. Deci mîniindu-se împaratul de aceasta, a poruncit de a supus pe fiica sa la multe chinuri. Atunci ea a zis catre sfîntul: „Roaga-te pentru mine ca nu pot rabda chinurile”. Iar sfîntul i-a zis: „Sa nu-ti lipseasca credinta întru Hristos, si nadajduiesc în Acela în Care ai crezut, ca nu vei mai suferi alte chinuri”. Deci scotînd împaratul pe Sfîntul Govdela, a poruncit sa-i lege mîinile si picioarele, si sa-l arunce în picioarele cailor celor ce învîrteau moara, ca sa-l calce toata noaptea. Dar sfîntul a fost pazit nevatamat, binecuvîntînd pe Dumnezeu. Iar dimineata aflîndu-se sanatos si dezlegat din legaturi, se minunau toti. Apoi a fost supus la alte grele chinuri. Iar Dadie si Avdie, crestini fiind staruiau de scriau chinurile sfîntului în taina, de frica împaratului, catre care a zis sfîntul: „De puteti aduceti-mi apa si untdelemn ca sa ma botez, iar de nu puteti, rugati-va ca sa se faca aceasta”. Si cînd graia aceste cuvinte, iata un norisor mic ca o negura a acoperit pe sfîntul, si a turnat pe capul lui untdelemn si apa multa si s-a auzit glas zicînd: „Iata ca ai primit sfîntul botez, robule al lui Dumnezeu, Govdela”. Si s-a facut fata lui ca lumina, si a iesit mult miros frumos. Iar auzind sfîntul glas, facea rugaciune catre Dumnezeu, multumindu-I si marindu-L, si rugîndu-se sfîntul catre Dumnezeu, si-a dat sufletul.

Atunci Gargal i-a legat picioarele cu streanguri, si legîndu-l de coadele unor cai neînvatati, i-a tras trupul gol prin locuri rele si pietroase, de se rupea carnea bucati de pe dînsul, si ce mai ramasese din trupul lui l-a taiat de l-a facut trei parti si l-a risipit. Pe acestea si preotii, Dadie, Avdie si Armaazac diaconul, le-au luat si le-au dus la casele lor; si înfasurîndu-le cu pînza si cu aromate le-au îngropat cu osîrdie.

Iar Sfîntul Dadas cel marit, varul împaratului fiind chinuit mai înainte în multe feluri, l-au taiat tot bucati din toate membrele, si asa si el în Domnul s-a savîrsit. Oarecare iubitori de Dumnezeu, adunînd si bucatile moastelor lor, le-au îngropat la loc însemnat. Deci cîntînd cei trei barbati ce s-au pomenit mai înainte, toata noaptea, cînd a fost la miezul noptii s-a aflat si Sfîntul Govdela în mijlocul lor, si a zis: „Îmbarbatati-va în Domnul, fratilor, si stati întariti si neschimbati, si nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida”. Iar ei daca l-au vazut s-au bucurat; si iarasi le-a zis: „Dumnezeu sa va dea plata pentru cele ce ati ostenit pentru mine”. Si plecîndu-si capul catre Dadia, a zis: „Ia cornul cu untdelemn si sfîntul trup al lui Hristos, si intra în gradina împaratului, si unge pe soru-mea Cazdoua si o împartaseste cu Sfîntul Trup”. Acela luîndu-le a mers si cum a sosit la poarta, i s-a aratat îngerul Domnului si a intrat cu dînsul, si botezînd-o si împartasind-o cu trupul Domnului, i-a zis: „Mergi si dormi pîna la venirea Domnului nostru Iisus Hristos”, si îndata luînd îngerul sufletul ei l-a dus la cer. Iar dimineata intrînd maica-sa la dînsa, si aflînd-o savîrsita s-a dus la împaratul si i-a zis: „De acum înainte bucura-te, tu si împaratia ta; ca fiul meu ca si cum ar fi facut greseli de mii de ucigasi, în mii de chinuri s-a petrecut; iar acum si fiica mea, ca si cum ar fi ucis pe tatal sau, goala, ucisa cu toiege ghimpoase ca un tîlhar, s-a savîrsit si ea”. Acestea auzind cumplitul si nemilostivul acela mîncator de sînge împarat, nu s-a plecat nicidecum spre mila. Iar împarateasa luînd aromate de tot felul cu mirosuri scumpe a uns moastele sfintei fiicei sale si învaluind-o în porfira împarateasca, a pus-o cu Govdela fiul ei.

În această zi mai pomenim si pe Cuviosul Teofan, milostivul, după a cărui adormire a curs mir tămăduitor din moaştele lui.

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.