Preacuviosul parintele nostru Iulian, cel de lînga rîul Eufratului

Adaugat la octombrie 31, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

Acest între sfinti parintele nostru Iulian, parasind lumea, s-a dus la tarmurile apei Eufratului si gasind acolo o pestera, petrecea viata monahiceasca, caruia rîvnindu-i multi, au nazuit la acea pestera mica si facîndu-si colibi împrejur, s-au strîns pîna la o suta, mîncînd si ei ce mînca învatatorul lor.

Minunatul acesta a omorît si un balaur si a facut de a izvorît fîntîna cu apa în pamînt sec si fara de apa. Acesta mergînd si la Muntele Sinai, a facut o biserica deasupra pietrei pe care a vazut Moise, primitorul de lege, pe Dumnezeu, pe cît i-a fost cu putinta a-L vedea, care se afla si pîna astazi. Însa multi si din cei ce se temeau de întoarcerea pagînului Iulian Paravatul de la persi, cunoscîndu-l ca este rob ales al lui Dumnezeu, îl rugau ca sa-i izbaveasca de el. Iar acesta facînd îndelungata rugaciune catre Dumnezeu zece zile, a auzit glas de sus, zicînd: „Nu numai pentru tine, ci si pentru altii multi, care stau toata noaptea la rugaciune, spurcatul si pagînul Iulian a fost junghiat”. Apoi dupa cîtiva ani fiind izgonit fericitul Meletie de la Antiohia, au chemat unii pe fericitul acesta, pentru ruga si mîngîierea multora, si înduplecîndu-se si mergînd a fost primit pe cale de o femeie iubitoare de Dumnezeu si sezînd sfîntul la cina, un copilas de sapte ani al acelei femei, singurul nascut, care se afla împrejurul mesei si departîndu-se putintel de la ochi în laturi, s-a întîmplat de a cazut într-un put. Iar acea cinstita femeie vazînd aceasta, fara a se întrista cît de putin sau a se mîhni, nimic nu-si schimba firea, acoperind putul, sluji sfîntului cu credinta si marime de suflet. Deci sfîntul întrebînd de copil, ea zise cum ca îi este rau, iar sfîntul cerînd cu dinadinsul ca sa vina copilul la masa sa-l binecuvinteze, a priceput lucrul si numai decît sculîndu-se sfîntul de la masa si descoperind putul, vazu copilasul plutind deasupra apei sanatos, ca si cum s-ar fi jucat si a poruncit celor ce se aflau acolo de l-au scos; si fiind întrebat copilul, spunea ca nu i-a fost nici un rau, fiindca era ridicat deasupra de sfîntul, care îi vorbea în apa si se juca cu dînsul.

Deci mergînd Sfîntul la Antiohia, s-a pogorît la pestera în care sfîntul Meletie oarecînd se ascundea si navalind multa multime la pes-tera, ca sa ia har si binecuvîntare de la sfîntul, iar el fiind aprins de niste friguri foarte grele, zacea fara de glas, de abia tragîndu-si sufletul. Deci suparîndu-l fratii cei ce erau împrejurul lui zicîndu-i ca stau multi afara care vor sa ia binecuvîntarea sa, el a raspuns: „De este pentru folosul vostru sanatatea, sa le-o dea Domnul Atotputernicul”. Si facînd rugaciune, s-a sculat însusi dintru acea mare fierbinteala, pentru folosul multimii. Deci calatorind el oarecînd pe cale de mergea la împaratia Constantinopolului, un bolnav care zacea de multa vreme, atingîndu-se de cojocul lui numai decît s-a sculat, urmîndu-l ca si oarecînd ologul pe Petre si pe Ioan. Si nu numai aceasta, ci si întarindu-l în credinta ortodoxa s-a întors la sihastreasca sa nevointa, facîndu-si calea prin mijlocul cetatii Cirului; iar cei de loc de acolo din Cir oprind pe sfîntul pentru mîngîiere, i-au zis: „Robule al lui Dumnezeu, asteptam în locul episcopului nostru pe un oarecare Asterie rau credincios si adînc în rautate, ci fii cu noi de ne ajuta cît vei putea, ca nu cumva el cu bîrfitoarea sa limba, sa ne întoarca cu oarecare cuvinte”. Deci sfîntul a ramas si a facut rugaciune toata noaptea cu cei putini ce se adunasera si a fost ucis acela prin urgie trimisa de la Dumnezeu, lasîndu-i viata chinuita numai de o zi. Apoi întorcîndu-se catre ucenicii sai si petrecînd cîtiva ani cu dînsii, catre Domnul a raposat.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Iosif, egumenul de Volotsk.