Manastirea Marta si Maria din Hagimus a fost deschisa in anul 1997, cu ajutorul manastirii "Noul Neamt", si intemeiata de parintele Andrei Cotruta, duhovnicul manastirii "Marta si Maria". In manastire sunt cam 50 de persoane, adica monahiile si ascultatoarele, apoi parintele Andrei plus doi ieromonahi care slujesc cu saptamana. Slujbele sunt zilnice, in fiecare zi se savarseste Liturghie.
La inceput teritoriul era doar aici la casa cu doua etaje, restul s-a construit dupa ce s-a intemeiat manastirea. Manastirea se afla la mijlocul drumului dintre Causeni si Tighina. Pana la Tighina sunt 7 km.
Aici este si o scoala religioasa care se ocupa foarte mult cu muzica, adica scoala de regentie.
Povesteste un pelerin:
Manastirea cu muscate la ferestre
Am pornit la drum intr-o vineri, zi care pentru un adevarat crestin este de o sfintenie aparte. Multa lume si zarva in autobuz, dar nu sunt bulversat, gandurile mele senine zboara la o manastire despre care stiu foarte putine lucruri, doar ca se afla la vreo jumatate de kilometru de la traseul central Causeni - Tighina si poarta numele Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria. Se-nsera si chiar ca nu stiam cum o sa ajung la Hagimus, acolo unde este sfantul lacas. La Gara auto de la Causeni mi se spune ca e prea tarziu si doar daca am noroc poate-poate apare ceva, daca nu - am de ales - fie pornesc pe jos - sunt vreo 13 km pana la manastire, fie dorm in gara.Ies la margine de drum si cu gandul ca Dumnezeu ma va ajuta - astept o minune. Stopeaza o masina, soferul foarte amabil, gaseste un locusor si pentru mine, imi spune ca ajung cu el chiar la manastire pentru ca e padurar, iar casa lui se afla alaturi de sfantul lacas. Cale de cativa kilometri admir peisajul toamnei - frunze argintii si lanuri tihnite. Pe traseul Causeni - Tighina, pe un indicator este inscriptionat - Manastirea Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria. Ii multumesc calauzei mele - padurarul si-mi indrept pasii spre mica biserica.
Miros de smirna si tamaie
Aerul e plin de rugaciune, la boxe rasuna vocea lina a unei maicute - „Mare este puterea Ta, Doamne! In veci Te slavim!”. La usa bisericii este un smoc de busuioc, legat cu o panglica tricolora, iar ca un veghetor sfant se afla si o toaca. Pe micutele ferestre stau pitite muscate. Intru in sfantul locas, cateva maicute asculta ingenuncheate cuvantul Domnului, apoi, aprind lumanari. E o tacere ca la facerea lumii, iar biserica poarta pecetea simplitatii, in schimb in ea te simti mangaiat puternic de forta divina. Ochii mi se inlacrimeaza cand vad icoanele pline de lumina, iar chipurile sfintilor sunt atat de luminoase incat am impresia ca zbor, iar ingerii imi soptesc „Bine ai venit in Casa Domnului!”. Intr-un colt, pe o masuta, sunt cateva ofrande aduse Celui de Sus - paini rumene si frumoase, mere, sticle de ulei si vin. Imi fac semnul crucii, iar cand ies din biserica sunt tulburat - mirosul de smirna si tamaie a umplut vazduhul. In numele lui Dumnezeu, o rog pe o maicuta sa o cheme pe stareta manastirii. Spre mine, cu pasi grabiti se indreapta o tanara imbracata in haine monahale. E slaba ca o trestie. Are licar in ochi, iar privirea e plina de lumina. Binecuvanteaza venirea mea. E stareta manastirii - egumena Marta. Ii spun ca vreau sa stam de vorba. Intr-o cameruta frumos amenajata, incepe discutia noastra. Stareta are o vorba asezata, orice cuvant este cantarit. Ii zic ca doar cu ajutorul Celui de Sus am putut ajunge la manastire, iar egumena adauga: „Dumnezeu mereu ne calauzeste pasii, iar noi cu credinta si iubire de cele sfinte traim pe acest pamant. Si acest locas a fost pornit din calauza Domnului, iar atunci cand ai credinta toate sunt cu putinta, chiar daca acum ne este un pic mai greu, spune egumena Marta. „Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede”, aminteste maicuta din ceea ce este scris in Evanghelia dupa Marcu, 9:23.
Lacasul de sub geana padurii
Aflata la poale de padure, Manastirea Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria are o istorie mica. Prin 1997, preotul Andrei Cotruta, pe atunci inspector la Seminarul Teologic de la Noul-Neamt, impresionat de frumusetea si pitorescul locului, a avut inspiratia divina ca sa fie inaltat un lacas care l-ar slavi pe Dumnezeu. Sustinut de Arhimandritul Dorimedont, care era staret al Manastirii de la Chitcani, actualmente Episcop de Edinet si Briceni, la 26 mai deschide un schit al Manastirii Noul-Neamt. In toamna aceluiasi an, acesta devine manastirea cu hramul „Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria”. Parintele Andrei Cotruta este numit duhovnic al manastirii, iar egumena Eufrosinia - stareta a sfantului locas. Din 1999 si pana in prezent, manastirea este diriguita de maica stareta - egumena Marta. Din vorba in vorba ne spune ca Biserica „Acoperemantul Maicii Domnului” este prea mica pentru multimea de crestini. Mai multi ani la rand, vara si iarna s-au rugat maicutele si enoriasii care au trecut pragul sfantului locas. Acum sase ani, intr-o zi de vara, obstea manastirii, sustinuta de oameni de buna credinta, a pus temelia unei catedrale, in doua nivele. Biserica de vara va avea hramul „Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria”, iar cea de iarna - „Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat”. Se spune ca atunci cand a fost taiat un arbore de pe locul unde urma sa fie inaltata catedrala, maduva tulpinii acestuia, de la radacina pana la varf, avea semnul Sfintei Cruci.
Calea adevarului
Maica stareta, egumena Marta este originara din Hiliuti, Falesti. Dupa absolvirea scolii din satul natal a facut studii la scoala de meserii din Ungheni, apoi a hotarat sa sustina examene de admitere la Universitatea Tehnica din Moldova, specialitatea tehnologia alimentara. Insa… a intarziat. A ramas in Chisinau pentru a-si aprofunda cunostintele, intre timp a inceput sa frecventeze Biserica „Sfantul Teodor Tiron” (Ciuflea) de la Chisinau. De fapt, spune ca a fost o reintoarcere la credinta, pentru ca atunci cand era la Hiliuti, impreuna cu parintii, fratii si surorile, frecventau des biserica si au fost educati in spiritul fricii si dragostei de Dumnezeu.
Biserica a insemnat lumina si calea spre adevar. Rita Cusnir, numele oficial al maicii Marta, nu a mai dorit sa invete la UTM, ci a ales viata monahala. Avea 18 ani… Primul lacas in care a devenit Mireasa Domnului, a fost Manastirea Japca. Mai apoi vine la Hagimus si este numita stareta. Egumena Marta spune ca a dorit sa afle care este esenta vietii vesnice, ce inseamna sa traiesti cu credinta si cu mare frica de Dumnezeu. Staretia este una din cele mai grele ascultari pentru ca trebuie sa ai grija de viata ta, dar si a obstii monahale, sustine maicuta. Stareta spune ca cine vine la manastire trebuie sa lase toate cele lumesti la o parte, pentru ca aici oameni se unesc in rugaciune si dragoste pentru Hristos.
Dragostea intru Hristos
Obstea de la Manastirea „Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria” numara peste 50 de maicute. Toate prin voia Domnului au ales viata monahala. Zi de zi se roaga, orice cuvant in numele Domnului inseamna dragoste. Aici slujbele divine sunt oficiate zilnic si includ Tedeum, Acatistul zilei, Ceasurile, Utrenia si Vecernia. De asemenea, este citita Psaltirea pentru bine-credinciosi crestini, in deosebi ctitori si binefacatori.
De pe la cinci, la manastire se fac auzite clopotele si toaca. Maicutele, ca niste furnicute, dupa ce si-au facut semnul crucii si si-au spus rugaciunea in micile chilioare se grabesc sa treaca pragul bisericii, apoi fiecare, dupa legile monahale isi face ascultarea - fie la biserica, pe ogor, la prisaca, bucatarie, in atelierele de cusut etc. In fiecare seara se face procesiunea Drumul Crucii in jurul manastirii cu icoana “Acoperemantul Maicii Domnului”, hramul careia o poarta biserica actuala.
La manastire, in spiritul legilor Sfintilor Parinti, este savarsita randuiala Miezonopticii si acatistele de noapte “Slava lui Dumnezeu pentru toate” si “Egumena a manastirilor din toata lumea”. Maicutele se roaga, muncesc si traiesc cu dragoste de Hristos, ori sunt miresele Domnului. Ele cred ca trebuie sa fie fidele urmase a femeilor mironosite care l-au urmat pe Mantuitor. Maicutele vorbesc cu admiratie despre Marta si Maria, or dupa cum sustine parintele Cleopa - „Dintre marile virtuti care au impodobit viata sfintelor femei mironosite cele mai alese au fost ravna lor sfanta pentru Hristos, evlavia si barbatia de suflet”. Marta si Maria erau surorile lui Lazar - cel pe care l-a inviat Iisus Hristos. La ele deseori gazduia Mantuitorul si sfintii apostoli, atunci cand se indreptau spre Ierusalim sau Galileea. Biserica spune ca femeile mironosite, printre acestea Marta si Maria, credeau cu tarie ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si a venit pe pamant sa mantuiasca neamul omenesc. Ele duceau o viata curata, sfanta, plina de rugaciune si post, de infranare si milostenie, traiau in iubire sfanta unele cu altele si cu avutul lor ospatau si odihneau cu dragoste in casele lor pe Iisus si pe sfintii Sai ucenici. Ele sunt primele care vestesc apostolilor si lumii intregi ca a inviat Hristos, ca moartea, diavolul si iadul au fost biruite si raiul s-a deschis.
Lumina divina
Maica stareta, egumena Marta m-a invitat in biblioteca manastirii. Bine amenajata, pe rafturi sa fie peste vreo mie de carti sfinte si literatura religioasa in limbile romana si rusa. Maicutele citesc mult pentru ca trebuie sa le vorbeasca despre Dumnezeu, despre Mantuitor, despre cele sfinte, despre credinta copiilor si tinerilor de la Causeni, Tanatari, Hagimus si Ursoaia, care frecventeaza scoala duminicala. In 1998 la Manastire a fost deschisa o Scoala de regentie, unde fetele invata specificul muzicii bisericesti, apoi pot deveni dirijoare de cor. Mai multe domnisoare venite la scoala, dupa ce au cunoscut viata de la manastire, s-au calugarit. Egumena Marta imi spune ca acestea raman pentru ca le place sa slujeasca in asemenea mod lui Dumnezeu. Stareta zice ca Dumnezeu deschide calea monahala in mod diferit - sunt din cei care au venit dintr-o chemare a inimii, apoi vin cei care s-au certat cu parintii si vor sa-si aline sufletul. De asemenea, trec pragul manastirii si se calugaresc oamenii care au avut greutati. La Manastirea Sfintelor Mironosite Marta si Maria sunt maicute care pur si simplu au venit in vizita, apoi nu au mai dorit sa plece, mai sunt si din cele care au fost impuse de mame sa se calugareasca, iar acum nu regreta. Viata monahala e o chemare a sufletului, sustine maica Marta.
O intreb pe stareta care ar fi cea mai mare ispita pe care i-o poate face vrajmasul unui maicute? Imi raspunde fara ezitare - plecarea de la manastire. Diavolul este foarte smecher si daca cineva trece de la viata monahala la cea mireana, acest om cunoaste foarte multe greutati. Cred ca viata i se va schimba foarte mult si nu va mai fi cum a fost inainte de a veni la manastire. Vrajmasul se staruie sa nu scape pe fiecare om din mana, iar un suflet este foarte scump in fata lui Dumnezeu. Omul care slujeste diavolului va trece prin focul pierzaniei. Cine a plecat din manastire s-a departat si de biserica si de Dumnezeu, sufletul si l-a stricat. Omul acesta nu stiu daca se va mai intoarce la credinta. Se spune ca cine a avut viata monahala, apoi s-a casatorit nu mai are dreptul de a fi inmormantat dupa toate regulile crestine, ci trebuie dus pe un lan sa-l manance ciorile, sustine maica Marta.
Legea iubirii de neam si tara
Era ora tarzie cand i-am spus staretei Noapte buna!, iar ea mi-a dorit inger pazitor aproape. Am fost condus intr-o incapere in care urma sa ma odihnesc. Dar…in una din odaite era parintele Andrei, duhovnicul manastirii cu niste oaspeti de-ai sai din partea dreapta a Prutului. M-au invitat si pe mine sa stam la sfat. Maica Susana avea grija sa gust din bucatele puse pe masa si mi-a turnat si un pahar de vin manastiresc. Era o atmosfera divina cu vorbe de duh. De la credinta pana la dragostea de neam si tara. Parintele Andrei vorbea frumos si unduit despre adevaratele valori crestine si pastrarea acestora de-a lungul veacurilor. Apoi se referea la istoria neamului romanesc in Basarabia. Parintele isi exprima regretul ca pe parcursul anilor a invatat niste falsuri, iar tatal sau a suferit pentru ca era un adevarat patriot. Acum cativa ani a inceput sa studieze istoria neamului romanesc si recunoaste ca uneori lacrimeaza cand citeste despre faptele marete ale domnitorilor, care atunci cand luptau pentru binele tarii se gandeau la Dumnezeu si doar cu ajutorul Celui de Sus aveau vitejie. „Doar prin credinta si cu sufletul curat putem sa fim un neam pre care Domnul il ajuta, dar avem nevoie de un domnitor, precum a fost Stefan cel Mare”, sustine parintele Andrei. Duhovnicul spune ca nu-i intelege pe cei care promoveaza falsurile ca pe niste adevaruri. „Trebuie sa ai frica de Cel de Sus, chiar daca oamenii te cred, Dumnezeu vede ca tu minti si va trebui sa raspunzi. Asta e legea crestineasca”, conchide parintele.
Izvorul tamaduitor si dulcele rai
E dimineata. Rasuna toaca si clopotele, iar pe fundalul acestor sunete sfinte se face auzit cate un cocos, vitelus din mica gospodarie a manastirii. Cand se face ziua, ma scol din pat si-mi spun rugaciunea de dimineata, apoi ma indrept spre Izvorul Maicii Domnului datator de viata. Se spune ca daca bei sau te scufunzi in aceasta apa sfanta Dumnezeu te ajuta sa scapi de toate necazurile. Sigur, doar prin credinta adauga, una dintre maicute. Apoi trec pe la prisaca manastirii. Maica Petronia si monahia Evlampia au in grija vreo 80 de familii de albine. Au deprins tainele stupinei de la maicutele batrane. Maica Petronia spune ca micile vietuitoare au o viata interesanta, care poate fi comparata cu cea de la manastire. „Ele parca ne invata cum ar fi bine sa ne facem ascultarea”, zice maicuta. Monahia Evlampia sustine ca atunci cand sunt obosite, daca vin la prisaca se linistesc complet. Atunci cand pornesc lucrul la stupina se roaga lui Dumnezeu si Sfintilor de la Solovet, protectorii albinarilor. „Noi fara ajutorul lui Dumnezeu nu putem face niciun lucru, de aceea spunem „Doamne, intaresti-ne si binecuvanteaza lucrul de azi”, sustin maicutele.
… E sambata. In mica biserica lumea intra cu piosenie. Unii au venit sa se marturiseasca, altii sa pomeneasca mortii sau sa boteze copiii. Crugul vietii la o manastire de la poale de padure. Si mirenii si monahii se gandesc in unison la mantuire. Las tihnita manastire, fara ziduri si acareturi impunatoare si pornesc la drum cu sufletul la gura pentru a vorbi si altora despre Manastirea Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria.
Dinu RUSU
