M
Manastire. Comunitate monahala ai carei membri folosesc in comun mijloacele de viata si cele bisericesti (comunitate cenobitica).
Mantie (Gr. Mandias). Un vesmant tesut cu multa arta, purpuriu sau albastru la culoare, pe care il poarta episcopii la diverse slujbe, dar nu si la liturghii.
Martir (Gr. „martor”). Persoana ce a marturisit pe Hristos si a patimit in mod voluntar pentru aceasta, platind cu propria viata.
Martirologie. O lista de martiri si alti sfinti aranjata in ordinea calendarului bisericesc.
Marturisitor. O persoana care a aparat in mod public credinta si prin aceasta s-a expus pe sine persecutiilor (Homologetis).
Masa Altarului (Gr. Hagia Trapeza; Sl. Prestol). Masa de forma patrata asezata in mijlocul altarului, pe care se savarseste Jertfa Euharistica. Este invelita cu o panza brodata iar in interiorul mesei se afla moaste sfintite de ctre episcop. Pe masa altarului se afla Antimisul pe care sta Evangheliarul si chivotul cu Sfintele Daruri.
Maslu. (Sl. „untdelemn”) Taina prin care cel bolnav este uns de preot cu untdelemn sfintit spre tamaduirea trupului si iertarea sufletului.
Mesalianism. Secta aparuta in Mesopotamia in jurul anului 350, care credea ca Botezul nu are putere sa curete pacatul.
Miel. Simbolul Jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturhia ortodoxa, mielul (agnetul) este particica centrala care se scoate din prescura.
Minei. Carte religioasă în care sunt indicate (pe luni şi pe zile) toate slujbele din cursul anului.
Mir. Ulei sfintit, compus din mai multe ingrediente, folosit pentru miruire. Mirul se sfinteste de obicei in Joia Mare de catre unul sau mai multi episcopi.
Mirungere. Taina care se face imediat după Botez, ca o pecete a Duhului Sfînt ce se pogoară peste om în clipa mirungerii.
Misticism. Miscare duhovniceasca ce cauta unirea cu Dumnezeu, prin rugaciune, contemplatie, si practici ascetice (vezi articol). Isihasmul este una din formele misticismului ortodox.
Mitra (Gr. Mitra). „Coroana” episcopala, a carei origine este probabil coroana imparatilor bizantini. In unele manastiri slave, arhimandritii au si ei dreptul de a purta mitra.
Mitropolit. La inceput, prelatul cu cea mai inalta functie ditr-un oras (metropola). Astazi, jurisdictia mitropolitului se extinde asupra mai multor episcopii.
Moaste. Ramasite trupesti sau ale imbracamintii sfintilor. La sfintirea unei noi bisericii, episcopul depune particele de sfinte moaste in masa altarului, dupa vechea traditie a Bisericii, cand se savarsea Euharistia la mormintele martirilor.
Molitvelnic. Carte liturgica ce contine slujbe si rugaciuni pentru diferite trebuinte.
Monah (Gr. Monachos). Persoana ce se retrage din lume, pentru a trai o viata religioasa si ascetica. O persoana devine calugar/calugarita (monah) numai dupa ce ia voturile monahale (castitate, saracie si ascultare).
Monofizitism. Erezie aparuta in secolul V, in legatura cu cele doua naturi ale lui Hristos; monofizitii accepta numai natura divina a lui Hristos si au fost condamnati ca eretici la al Patrulea Consiliu Ecumenic (vezi coptic).
Monotelitism. Erezie aparuta in secolul VII, care a incercat reconcilierea monofizitilor cu ortodocsii. Monotelitii accepta cele doua naturi ale lui Hristos, dar neaga vointa Sa umana (Thelesis), si accepta numai vointa Sa divina.
Montanism. Erezie inceputa de catre un preot frigian pe nume Montanus, in jurul anului 156, care sustinea ca lucrarea Sfantului Duh abia a inceput la acea data.
Muntele Athos. Centrul monahismului ortodox, situat in peninsula Chakidi. Domnitorii Tarilor Romanesti au facut multe daruiri catre aceste manastiri si au platit taxele pe care Imperiul Otoman le-au impus acestor manastiri. Printre valoroasele obiecte de cultura romaneasca, ce se gasesc astazi la Muntele Athos, se numara multe evangheliare ferecate in aur si transcrise de renumitii caligrafi munteni si moldoveni, precum si steagul de lupta al lui Stefan cel Mare.
