Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare

A

Aaron Primul arhiereu instituit si sfintit prin ungerea cu mir, dupa porunca lui Dumnezeu(Ies.28,1). Sfantul Apostol Pavel pune in comparatie preotia lui Hristos – dupa randuiala lui Melchisedec – care este mantuitoare si vesnica, cu preotia – dupa randuiala lui Aaron, temporala care nu putea desavarsi pe nimeni ( Evr. 7,11-18, 21-28).

Abba (Avva) (Tata, Parinte – in aramaica). In iudaism folosirea figurativa a cuvantului „abba” implica ideea unei relatii stranse intre Dumnezeu si Israel sau intre Dumnezeu si cei drepti. Acest cuvant Abba (Avva) – Parinte, este folosit de Mantuitorul in Gradina Ghetsimani, atunci cand cere sa treaca de la El paharul suferintei (Marcu 14,36) si de Sfantul Apostol Pavel, care arata ca cei care numesc pe Dumnezeu Abba (Avva), sunt cei infiati prin har (Gal.4,6).

Abel . Al doilea fiu al lui Adam si al Evei, primul ucis in istorie, de fratele sau Cain. Se mentioneaza ca „Abel prin credinta, a dus lui Dumnezeu mai buna jertfa decat Cain…” (Evr. 11,4).

Abdias de Babilon. Se marturiseste ca a fost primul episcop de Babilon si autor al unei colectii apocrife cuprinzand Fapte ale Apostolilor cu titlul: Historia certaminis Apostolici. In introducerea acestei colectii se spune ca Abdias a fost ucenic al apostolilor Simon si Iuda si episcop de Babilon. Cercetarile au dovedit ca aceasta colectie a fost intocmita in sec. VI in Galia.

Abgar (Avgar). Nume de regi care au domnit la Edessa incepand cu anul 99 i. Hr. si pana la 217 d. Hr. Cel mai important din seria acestor regi a fost Abgar al V-lea, despre care traditia spune ca a avut o corespondenta cu Hristos, cerandu-i sa-l vindece intrucat era bolnav. Eusebiu de Cezareea in Istoria Bisericeasca (I, XIII), consemneaza aceasta corespondenta, si din ea aflam ca la cererea lui Abgar, Hristos i-a trimis chipul Sau imprimat pe o panza. Se spune ca dupa ce regele Abgar a primit panza, s-a insanatosit si a asezat-o ca pe o emblema la portile cetatii Edesa.

Un urmas al lui Abgar a vrut sa distruga aceasta icoana, dar episcopul Edesei a ascuns-o in zidurile bisericii. Aceasta legenda a fost consemnata in Cartea „Invatatura lui Addar” scrisa prin secolul V de episcopul Edesei. Evagrie (secolul VI) in lucrarea Istoria Bisericeasca, ne da alte informatii despre acesta icoana. Astfel, spune ca in anul 544, cand Edesa a fost asediata de imparatul persilor, icoana s-a aratat in vis episcopului Edesei. Acesta a luat-o din zidul bisericii si a observat ca imaginea de pe panza se imprimase pe caramida peste care fusese asezata. Icoana i-a alungat pe persi ; astfel au aparut doua icoane nefacute de mana: cea de pe panza si cea de pe caramida.

In secolul VIII icoana era cunoscuta si cinstita in tot Rasaritul. Sinodul VII ecumenic si Sfantul Ioan Damaschin dau marturii despre existenta ei. In secolul X icoana a fost adusa din Edesa la Constantinopol si a fost asezata in Biserica Maicii Domnului, considerata protectoare a imperiului bizantin; in cinstea ei a avut loc o slujba si s-a instituit ziua de 16 august ca sarbatoare. Icoana intiparita pe caramida a fost si ea adusa la Constantinopol din Siria, unde se afla in secolul X. Dupa distrugerea Constantinopolului de catre cruciati, s-a pierdut definitiv urma celor doua icoane. Nu s-au mai pastrat nici reproduceri ulterioare, dar icoanele au ramas in traditia ortodoxa.

Ablutiune. Spalare rituala pe corp sau pe o parte a lui, practicata de unele religii (mozaica, musulmana, etc.) pentru purificare.

Abstinenta (Gr. Nisteia). O practica de penitenta care consta din renuntarea voluntara la diferite alimente sau activitati lumesti, din motive religioase. Postul reprezinta o forma a abstinentei. (vezi Post).

Acatist (Gr. Akathistos). Un imn de lauda alcatuit din douazeci si patru de versuri, dedicate Maicii Domnului. Imnul este impartit in patru parti, fiecare cantandu-se in una din Vinerile Postului Mare. In cea de a cincea Vineri, se canta intregul imn in amintirea minunii Fecioarei din Constantinopol (anul 626).

Acolut. Slujitor de rang inferior din clerul catolic cu atributii legate de cult, indeplinind functiile ipodiaconului din Biserica Ortodoxa.

Acrivie. Aplicarea stricta a canoanelor in cazuri in care doctrina si traditia Bisericii trebuie sa fie respectate cu rigoare. In cursul istoriei, acrivia a alternat cu iconomia. Acrivia si iconomia sunt doua modalitati de care Biserica dispune in exercitarea autoritatii sale canonice. Canoanele sinoadelor ecumenice mentioneaza doua categorii de eretici si schismatici, fata de care Biserica procedeaza diferit cand este vorba de primirea lor la Ortodoxie : unii sunt acceptati ca botezati valid, prin repudierea in scris a ereziei lor si prin savarsirea Tainei mirungerii (arieni, macedoneni, sabelieni, novatieni, tetraditi, apolinarieni, eutihieni, dioscoriti, severieni) ; altii sunt primiti ca nebotezati, urmand sa fie apoi catehizati, (eunomieni, montanisti, sabelieni, manihei, valentinieni, marcioniti). Criteriul acestei analize a fost regula de credinta apostolica sau Ortodoxia, de la care nu exista dispensa.

Acta Martyrum. Documente pentru perioada persecutiilor, cuprinde vietile marilor martiri crestini din secolele II – IV, care au patimit pentru Hristos.

Adormirea Maicii Domnului. Sarbatoare ce se tine pe data de 15 August si comemoreaza adormirea Sfintei Fecioare.

Aer (Sl. Vozdukh). Cel mai mare dintre cele trei valuri folosite pentru acoperirea potiruluisi a discului in timpul Euharistiei. Reprezinta valul in care a fost invelit trupul luiHristos. In timpul citirii Crezului, preotul clatina Aerul, simbolizand cutremurul ce a avut loc la rastignire si Pogorarea Sfantului Duh.

Agapa. Cina Dragostei, ce avea loc in Biserica timpurie si despre care vorbeste Sf. ApostolPavel in (I Cor. 11: 20 34). Agapa este si numele Vecerniei ce se tine in dupa-amiaza zilei de Pasti. Credinciosii isi exprima dragostea frateasca, dandu-si sarutul pacii, in amintirea lui Hristos cel ce a inviat.

Aghiazma (Gr. Agiasmos). Apa sfintita cu care sunt stropiti oamenii sau obiecte ale vietii de zi cu zi ce le apartin. Aghiazma Mare se sfinteste de Boboteaza (6 Ianuarie).

Agnet (Gr. Amnos). Simbolul jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturghia ortodoxa, agnetul este prima particica ce se scoate din prescura inscrisa cu literele ICXC NIKA (abreviere de la Iisus Hristos invinge).

Agrapha (Gr.). Cuvinte sau fapte ale lui Hristos, care nu au fost scrise in Evanghelii (Ioan 21:25).

Alfa si Omega. Prima si ultima litera din alfabetul grecesc, simbolizand inceputul si sfarsitul, sau eternitatea si divinitatea lui Hristos (Apoc. 1:8). Aceste doua litere reprezinta totodata monograma lui Hristos.

Aliluia. (ebr.) Laudat sa fie Domnul.

Altar (Gr. hieron; Sl. prestol). In arhitectura bisericilor ortodoxe, acest termen reprezinta partea sanctuarului despartita de restul bisericii de catre iconostas.

Amin. Cuvant de origine ebraica ce se traduce „Asa sa fie”.

Amvon (Gr. Pulpit, Sl. Amvon). Podiumul sau platforma din fata iconostasului de unde se citeste Evanghelia, se tine predica si se spune Rugaciunea Amvonului.

Analogion. (Gr.- Sl. analoy). Un stativ de lemn ce se tine langa usa de Sud a altarului si pe care se pune Evanghelia spre a fi citita, iar uneori o icoana.

Anatema. O suspendare duhovniceasca prin care Biserica poate exclude o persoana din comunitate, care s-a facut vinovata de lepadarea de credinta sau de un pacat de moarte. Biserica mai poate pronunta anatema si impotriva dusmanilor credintei, ereticilor si tradatorilor; aceasta se face in cadrul unei slujbe speciale ce se tine in Duminica Ortodoxiei (prima din Postul Mare).

Ancorit (Gr. Anachoritis) Un calugar solitar sau sihastru. O persoana care se retrage din lume pentru a trai o viata solitara in liniste si rugaciune continua.

Anteriu (Gr. Anteri; Sl. Podrasnik). Vesmant preotesc cu maneci stramte ce se poarta sub rasa. Simbolizeaza moartea fata de cele lumesti a preotului si dedicarea sa catre Dumnezeu.

Antidoron (Gr.: „in loc de dar”). O particica din anafura ce se imparte credinciosilor dupa Euharistie. La inceput, ea se dadea celor ce nu puteau primi cuminecatura, dar in ziua de astazi se ofera tuturor credinciosilor.

Antifon. 1) Un scurt vers din Scriptura, indeosebi din Psalmi, care se citeste sau canta in timpul serviciului religios. 2) Orice vers sau imn cantat de cor sau cantaret, ca raspuns catre preot sau diacon.

Antimis. O bucata de panza sau matase de forma dreptunghiulara, pe care este reprezentata punerea in mormant a Mantuitorului, cei patru evanghelisti, si pasaje scripturale legate de Euharistie. Antimisul trebuie sfintit de episcop si se afla tot timpul pe masa altarului. Sfanta Liturghie (si niciuna din Sfintele Taine) nu poate fi savarsita intr-o biserica ce nu are antimis.

Apanthisma (Gr. „buchet de flori”). Culegere de rugaciuni, dintre care multe au fost scrise de Sfintii Parinti, pe care le-a adunat Cuv. Nicodim Aghioritul. Publicata intaia data la Constantinopol in 1799.

Apocrife. Unele carti sau evanghelii, nerecunoscute de Biserica. Unele dintre ele au fost scrise la date mult mai tarzii si atribuite unor personalitati importante ale crestinismului si poarta titluri ce pot duce in eroare (pseudepigrapha).

Apodosis (Odovanie). O sarbatoare ce urmeaza unei alte sarbatori importante, la un interval de zile bine determinat. (Inaltarea este apodosis-ul Invierii, dupa 40 de zile).

Apofatism (Gr. „negatie”). Teologia apofatica sau calea negativa este o modalitate de cunoastere a lui Dumnezeu, care afirma ceea ce nu este Dumnezeu, in loc sa afirme ceea ce este El.

Apolinarie. Episcopul Laodiceei care a trait in a doua jumatate a secolului IV si care a pornit erezia ce ii poarta numele si care nega prezenta unui suflet uman in Hristos.

Apologeti (Gr. „aparatori”). Sfinti si alti crestini care au aparat credinta Bisericii fata de cei din afara, prin prezentarea, explicarea si justificarea credintei noastre. Apologetica este stiinta teologica de a prezenta, explica si a justifica ratiunea credintei noastre.

Apolytikion. (Gr.) Rugaciunea si binecuvantarile de incheiere a unei slujbe.

Arhangheli. Un ordin ingeresc de mare importanta; ei sunt numiti si capeteniilor cetelor ingeresti.

Arhidiacon. Un diacon de rang mai inalt, care slujeste deobicei pe langa un episcop.

Arhidioceza. Un grup mai mare de biserici ce se afla sub jurisdictia unui arhiepiscop.

Arhiepiscop. Un episcop cu jurisdictie mai extinsa, cum ar fi o arhidioceza sau o arhiepiscopie.

Arhimandrit. Un preot calugarit, ce se afla la conducerea unei manastiri, sau care slujeste pe langa un episcop. In traditia Bisericii Ruse, arhimandritii au dreptul de a purta mitra.

Arianism. Erezie pornita de Arius (256-336), care afirma ca la început Fiul a fost creat de catre Tatal si apoi împreuna cu Tatal a creat lumea. Consecinta ar fi ca Fiul este o fiinta creata si nu Dumnezeu.

Ascet. O persoana (de obicei calugar) care practica o disciplina trupeasca si sufleteasca riguroasa, insufletita de dragostea catre Dumnezeu si care isi petrece viata in rugaciune, si cugetare asupra cuvintelor si faptelor Dumnezeiesti.

Asterisk (Gr. „stelute”, Sl. Zvezditsa). Un vas cu doua benzi metalice incrucisate, care se asaza pe disc si peste care se pune valul, spre a nu atinge particelele Euharistice.

Ateism. (Gr.) Negare a existentei Dumnezeiesti. In general, ateii accepta numai lumea materiala si fizica, sau numai ceea ce poate fi explicat prin ratiune.

Autocefalie (Gr.). Statutul unei Biserici Ortodoxe care se auto-guverneaza si are dreptul de a-si alege singura Inaintestatatorul (chefalos).

Autonomie (Gr.) O Biserica ce se auto-guverneaza, dar care are un conducator confirmat de o jurisdictie superioara (de obicei o patriarhie).

Axios (Gr. „vrednic”). O exclamatie care se face la hirotonisire si care simbolizeaza vrednicia de a deveni un membru al clerului.