Sf. Nectarie de la Optina despre chipul Bisericii de la sfarsitul veacurilor
Adaugat la Mai 12, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Sfintii de la Optina
“În convorbirile sale, Staretul Nectarie nu o data a prevestit timpurile grele care aveau sa vina curînd, pregatindu-si fiii duhovnicesti pentru încercarile viitoare. Cu mult timp înainte de revolutie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea sa fie. Odata, Parintele Nectarie i-a destainuit lui Serghie Nilus ca cineva dintre calugari (nu el însusi) a avut un vis deosebit. Continuare…
“Pastele Rosu” - o carte despre trei Mucenici de la Optina
Adaugat la Aprilie 17, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Biblioteca digitală, Sfintii de la Optina
Vă prezentăm în format electronic cartea “ПаÑха КраÑнає. Nina Pavlova. O carte în limba rusă despre trei Mucenici de la Optina ucişi de Sfintele Pasti anului 1993.
Continuare…
16 aprilie 1993…15 ani de la mucenicia parintilor de la Optina
Adaugat la Aprilie 16, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Viețile Sfinților, Sfintii de la Optina
“In anul 1993, in noaptea de Pasti, manastirea Optina Ii aducea lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist. Acesti noi sfinti mucenici puteau fi fratii nostril, prietenii nostri, cunoscutii nostri.”
In ziua de 16 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi. In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta cartre portile care deschid drumul catre schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 cm si pe care gravase numerele 666 si inscriptia “satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe cale monahala! Continuare…
Din invataturile Sfantului Varsanufie de la Optina
Adaugat la Aprilie 14, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina
- Să nu plecaţi din biserică mai înainte de a se termina Liturghia, pentru că veţi pierde harul ce-l primiţi.
.
- Cînd intri în biserică, să-ţi aduci aminte că ea este casa lui Dumnezeu. Să stai în ea cugetand neîncetat în mintea ta că te afli în casa Lui. Şi să nu laşi nici o clipă să fugă din mintea ta gandul că Dumnezeu Se află alături de tine. Şi să nu-ti îngădui niciodată, sub nici un motiv, vreo libertate şi vreun confort în mişcările tale, cat timp te afli înlăuntrul bisericii.
- Să nu daţi importanţă faptului că după Sfanta Împărtăşanie vă vin multe ganduri urate şi dorinţe rele. Satana vă luptă mai tare în această zi, ca să vă pierdeţi folosul ce l-aţi primit. Moţăiala in timpul sfintei slujbe este lucrarea diavolului! Să vă luptaţi cu ea cat de mult puteţi. Şi să nu spuneţi niciodată: “Maine mă voi împărtăşi”, ci : “Dacă Domnul se va milostivi si mă va învrednici, mă voi împărtăşi.”
- Să nu judeci niciodată pe cineva. Şi, mai ales, ceea ce ţi se pare că este rău. Patima aceasta este foarte cumplită şi greu o biruiţi.
- Să nu vă încredeţi în bînuieli. Omul care se încrede în sugestiile celui viclean şi bănuieşte, este stăpanit de diavolul, care îi arată şi lucruri care niciodată nu s-au făcut. Cand diavolul vă arată lipsurile şi slăbiciunile altora şi vă îmbranceşte în judecată, să vă spuneţi vouă înşivă : “Eu sunt mai rău decat acela. Eu sunt vrednic de osanda veşnică. Doamne, miluieşte-mă!” Chiar dacă spuneţi aceste cuvinte fără tărie, totuşi trebuie să le spuneţi.
Continuare…
Sfintii de la Optina: “POCAINTA ESTE RAVNA INIMII”
Adaugat la Martie 5, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina
(Sfantul Nicon)
- Pentru pocainta adevarata este nevoie nu de zile, nici de ani, ci numai de o clipa.
(Sfantul Ambrozie)
- Pocainta este adevarata numai atunci cand omul, simtindu-si pacatele sale cu care L-a maniat pe Ziditorul sau, paraseste faptele pacatoase, ii pare rau pentru ele si se caieste; si se invredniceste de iertare cu harul lui Hristos prin dezlegarea pe care i-o face preotul Bisericii. Iar cand nu paraseste fapta pacatoasa, atunci este o nadejde primejdioasa, peste masura si nechibzuita in bunatatea lui Dumnezeu, care, la fel ca si deznadejdea, in egala masura este osandita de Dumnezeu.
(Sfantul Macarie)
