Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare


Cuviosului Parintelui nostru Ioan, ucenicul Sfantului Grigorie Decapolitul

Adaugat la mai 1, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 1, 2020

Erau doua tinuturi cu numele Decapole: cel dintai Decapole, era aproape de Galilea, in Palestina, care este pomenit si de Sfantul Evanghelist Matei, cand zice: „Si multimi multe mergeau dupa El, din Galileea, din Decapol…” (Matei, 4.25). Iar cel de al doilea Decapole, era o latura mai mica, din pamantul Isauriei: din acest Decapole, al Isauriei, a fost Sfantul Grigorie invatatorul Cuviosului Ioan, a carui pomenire o facem acum.

Sfantul Ioan, de tanar s-a despartit de lume si, iubind pe Hristos, a mers la sus-pomenitul lui invatator Grigorie Decapolitul, care l-a facut monah si petrecea impreuna cu dansul, nevoindu-se intru toate si placand lui Dumnezeu. Si avea atata sarguinta spre tot lucrul bun, incat si insusi invatatorul lui, Sfantul Grigorie, se bucura de el si slavea pe Dumnezeu.

Deci, cand rau-credinciosul imparat Leon Armeanul a ridicat, ca un al doilea val, lupta impotriva sfintelor icoane, in acea vreme, acest Cuvios Ioan a mers in Constantinopol, impreuna cu dascalul sau Grigorie si cu Iosif, facatorul de cantari si, umbland prin cetate, intareau pe crestini sa stea in dreptcredincioasa marturisire a credintei. Asemenea si dupa caderea Sfantului Iosif in mana saracinilor si dupa mutarea la Domnul a Sfantului Grigorie, dascalul sau, Cuviosul Ioan, ramanand in Constantinopol, se nevoia in ostenelile cele obisnuite si in marturisirea dreptei credinte, nu numai pentru mantuirea sa, ci si pentru a celorlalti, punandu-si viata in primejdie, ca un adevarat marturisitor al credintei ce era.

Din indemnul inimii, Sfantul Ioan a mers sa se inchine la Sfintele Locuri, statornicindu-se o vreme, apoi, la lavra Sfantului Hariton. Nu dupa mult timp, la adanci batraneti, s-a mutat si Sfantul Ioan la Domnul, si l-a ingropat Sfantul Iosif alaturi de Sfantul Grigorie, in noua biserica pe care Sfantul Iosif a ridicat-o, aproape de Constantinopol, in cinstea Sfantului Nicolae. Pentru ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Sfinţii Mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin şi Severian

Adaugat la mai 1, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 1, 2020

Toţi aceşti sfinţi au săvîrşit lupta muceniciei pe vremea lui Diocleţian cel răucredincios, cînd şi mult-pătimitorul mucenic al lui Hristos Gheorghe fiind prins era pedepsit şi în vremea pedepselor săvîrşea acele minuni. Şi Victor, Achindin, Zotic, împreună cu Zinon, şi Severian, văzînd pe sfîntul Gheorghe, întins pe roată, şi întru nimic vătămîndu-se, cu un glas s-au mărturisit pe sine creştini, şi li s-au tăiat capetele cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea sfîntului noului mucenic Ioan cel din Ianina, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1527 şi care de foc şi de sabie s-a săvîrşit.

Sfîntul Cosma, Episcopul Calcedonului

Adaugat la mai 1, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 1, 2020

Sfîntul Cosma arhiereul şi mărturisitorul lui Hristos a fost din cetatea Constantinopol, şi din copilărie iubind pe Hristos a lăsat lumea aceasta deşartă, şi a fost tuns în cinul monahicesc. Şi cu postirea şi cu celelalte fapte bune pe sineşi curăţindu-se, s-a făcut locaş al Sfîntului Duh, şi a fost pus episcop în Calcedon, în vremea răucredincioşilor luptători împotriva icoanelor şi multe nevoinţe a arătat, ajutînd dreptei credinţe. Şi silit fiind de împăraţii eretici ca să se lepede de închinarea la sfintele icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea izgonire a suferit şi multe încercări a răbdat. Şi iarăşi chemat fiind, şi silindu-l ca să se împreuneze cu eresul acelora, n-a vrut să-i asculte. Întru scîrbe fără de număr a fost aruncat şi împreună cu cuviosul Auxentie se nevoia. Şi fiind ispitit şi chinuit de către cei răucredincioşi şi ticăloşi luptători împotriva icoanelor, s-a săvîrşit şi către Domnul s-a dus.

Cuviosul Parintele nostru Ioan, de la Lavra Veche

Adaugat la mai 2, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 2, 2020

In Pustia Palestinei, aproape de Ierusalim, se afla o frumoasa asezare calugareasca, intemeiata de Sfantul Hariton si se numea Lavra Veche, deoarece Sfantul o zidise inainte de alte lavre. I se mai spunea si Pestera Veche, din pricina ca, la inceput, manastirea fusese asezata intr-o pestera de talhari, unde Sfantul Hariton scapase in chip minunat din mana talharilor.

In aceasta a vietuit si Sfantul Ioan, cel astazi pomenit. Crescut de mic in dreapta credinta si ranit de dumnezeiasca dragoste, in fiecare zi, el se straduia a se lipi de Dumnezeu, dupa cuvantul cel scris in Psalmi: „Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea” (Ps. 72, 27). Scarbit de nedreptatile si de rautatile vremii sale, si-a parasit pamantul si parintii si a plecat la Ierusalim. Acolo s-a inchinat Sfintei Cruci si la mormantul Domnului si, departandu-se de viata lumeasca, a intrat in cinul monahicesc. S-a asezat, apoi, in vestita lavra a Sfantului Hariton si a dus o viata curata de munca, de adancire a Sfintelor Scripturi, de post, de infranare si de neincetata rugaciune. Pentru viata lui cea imbunatatita, de urmas al pustnicilor celor de demult, s-a invrednicit si de darul preotiei. Si multa vreme a savarsit sfintele slujbe in biserica manastirii.

Deci, dupa o viata indelungata si desavarsita, placuta lui Dumnezeu, fericitul Ioan s-a facut ca un inger in trup pamantesc si pilda tuturor de viata fara prihana. Si asa, vietuind pana la adanci batraneti, s-a mutat sufletul lui la Domnul, in locasul cel ceresc si de-a pururea tanar, purtat de mainile sfintilor ingeri, cei fara de trup.

Spre stiinta sa fie, ca Sfantului Ioan din Lavra-Veche i se mai spune si Ioan cel din Pestera Veche, ca unul ce a trait si a slujit multa vreme in biserica, ce s-a zidit in fosta pestera a talharilor.

Sfinţii Mucenici Hristofor, Teona şi Antonin

Adaugat la mai 2, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 2, 2020

Toţi aceşti sfinţi au săvîrşit lupta muceniciei pe vremea lui Diocleţian cel răucredincios, cînd şi mult-pătimitorul mucenic al lui Hristos Gheorghe fiind prins era pedepsit şi în vremea pedepselor săvîrşea acele minuni. Hristofor, Teona şi Antonin, fiind cei mai de aproape păzitori ai împăratului, şi care stau înaintea lui, într-una din zile, în vreme ce marele mucenic era cercetat cu cruzime, văzînd învierea păgînului celui mort, făcută prin rugăciunile mucenicului şi prin chemarea lui Hristos Dumnezeu, degrabă aceştia aruncînd centurile şi armele lor înaintea împăratului şi a toată adunarea, au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pentru care fiind prinşi au fost puşi la închisoare. Iar după cîteva zile stînd înaintea tiranului au fost supuşi la multe chinuri. Şi în sfîrşit fiind aruncaţi în foc, au primit cununa muceniciei.

Sfanta Matrona din Moscova

Adaugat la mai 2, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 2, 2020

Sfanta Matrona din MoscovaNascuta in anul 1881, in gubernia Tula, intr-o familie de tarani saraci, cu patru copiii, semnele alegerii ei de catre Domnul s-au aratat inca inainte de nastere. Din cauza saraciei in care traiau, mama Matronei se gandea sa o abandoneze in orfelinatul contelui Golitin. Un vis prevestitor i-a zadarnicit acest plan. Viitorul ei copil i s-a aratat in somn sub forma unei pasari albe, cu chip omenesc, avand ochii inchisi. La nastere, apropiatii au constat ca fetita era oarba. Cand a venit vremea botezului, i-au pus numele Matrona, in cinstea Cuvioasei Matrona a Constantinopolului, care a trait in secolul al V-lea si care este pomenita pe data de 9\22 noiembrie. La botez s-a intamplat prima minune: „Cand preotul a cufundat-o in cristelnita, cei prezenti au vazut cum deasupra ei se inalta un stalp de fum bineinmiresmat”. Copilul s-a nascut insemnat: „Pe pieptul fetitei era o mica umflatura in forma de cruce, o cruciulita in relief, nefacuta de nimeni”.

Precocitatea ei duhovniceasca s-a manifestat in mai multe feluri. „Peste ani, o prietena povestea ca, pe cind Matrona era inca sugar, mama ei se plangea: „Ce sa fac? Fata nu primeste san miercurea si vinerea, in aceste zile doarme intruna. Mi-este imposibil s-o trezesc”. Inca din copilarie, in timpul noptii, cand parintii dormeau, ea se furisa la coltul sfant si, intr-un mod de neinteles, lua de pe raft icoanele, le aseza pe masa si, in linistea noptii, se juca cu ele”. Foarte de timpuriu Domnul a inzestrat-o cu darul clarviziunii, al facerii de minuni, al vindecarii bolnavilor, al discernamintului.”Cei apropiati observau ca ea cunostea nu numai pacatele omenesti, crimele, ci si gandurile. Ea simtea apropierea unei nenorociri, a calamitatilor naturale si sociale. Prin rugaciunile ei oamenii primeau vindecare de boli si mangaiere in necazuri. In consecinta, au inceput sa vina in casa Nikonovilor tot felul de oameni, carute cu bolnavi din satele si comunele invecinate, din tot judetul, chiar si din alte judete, precum si din alte gubernii. Erau adusi bolnavi care nu se puteau ridica din pat si pe care fetita ii punea pe picioare”.

La varsta de paisprezece ani ajunge, insotita de o prietena, in catedrala Sf.Andrei, unde slujea Sfantul Ioan de Kronstadt. Dupa incheierea slujbei, Sfantul a rugat lumea adunata sa ii faca loc Matronei adresandu-i acesteia chemarea: „Matronuska, vino-vino la mine! Iata vine schimbul meu – al optulea stalp al Rusiei”.

Sfanta Matrona a prevazut venirea revolutiei bolsevice( „vor jefui, vor distruge bisericile si vor prigoni pe multi”) si intrarea Rusiei in cel de-al doilea razboi mondial. In 1925 se muta la Moscova. Datorita lucrarii ei duvonicesti, pe care o va face aici timp de treizeci de ani, comunistii vor cauta sa o aresteze. Fara success, insa: „Se mai povesteste ca, intrucat prevedea cu duhul neplacerile, Matrona parasea anumite case in graba intotdeauna in ajunul venirii la ea a militiei, deoarece locuia fara viza. Erau timpuri grele si oamenilor le era frica sa o treaca in cartea de imobil. Astfel, ea s-a salvat de la represiuni nu numai pe sine, ci si pe gazdele care o adaposteau”.

„Odata a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: „Du-te, du-te mai repede acasa, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicaieri de aici, eu stau in pat, nu plec nicaieri.” El a ascultat-o. A plecat acasa: sotia lui se arsese la lampa de gaz. A reusit s-o duca la spital. A doua zi, cand s-a dus la serviciu, a fost intrebat: „Ei, ai arestat-o pe oarba?” ” Pe oarba n-o voi aresta niciodata, a raspuns el”.

Cartea abunda in marturii despre darurile Sfintei. Z.V.Jdanova povesteste: „Maicuta era cu desavarsire analfabeta, dar in acelasi timp stia totul. In 1946 trebuia sa-mi sustin proiectul de diploma „Ministerul flotei militare” (pe atunci imi faceam studiile la Institutul de arhitectura din Moscova). Indrumatorul meu, nu inteleg de ce, ma persecuta tot timpul. In decurs de cinci luni nu m-a consultat nici o data, fiind hotarat sa ma „pice”. Cu doua saptamini inainte de examen mi-a spus: „Maine va veni comisia si va confirma netemeinicia lucrarii dumneavoastra!” Am venit acasa plangand: tata era arestat si nimeni nu ma putea ajuta, mama se afla in intretinerea mea, si singura sansa era sa-mi sustin proiectul ca sa pot lucra.

Maica m-a ascultat si mi-a spus: „Nu-i nimic, vei sustine proiectul. Diseara vom bea ceai si atunci vom discuta!”. De-abia am putut sa astept pana seara si iata ca imi spune maicuta: „Sa plecam in Italia, in Florenta, la Roma, sa privim operele marilor maestri”¦”. Si a inceput sa enumere strazile, cladirile! S-a oprit: „Iata Palazzo Pitti, iata un alt palat cu arcuri- sa faci la fel ca si acolo- cele trei etaje de jos ale cladirii cu o zidire masiva si cu doua arcuri la intrare”. Eram uluita de vedenia ei. Dimineata am sosit la institut, am aplicat calc pe proiect si cu tus maro am facut toate corecturile. La ora 10 a sosit comisia. Imi analizeaza proiectul si-mi spune: „Dar proiectul e reusit, arata excelent. Sustineti-l!”.

Sfanta Matrona era si o foarte buna sfatuitoare: „Vindecand bolnavii, maica le cerea credinta in Dumnezeu si indreptarea de la pacat a vietii. Astfel, pe o femeie care venise la ea a intrebat-o daca intr-adevar crede ca Dumnezeu o va vindeca. Alteia, bolnava de epilepsie, ii spunea sa nu lipseasca de la nici o Liturghie si la fiecare sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Pe cei ce duceau viata de concubinaj ii binecuvanta sa se cunune in biserica. Tuturor le cerea sa poarte neaparat cruce la gat”.

„De obicei nu vorbea mult, ci raspundea scurt la intrebari. Au ramas de la ea cateva sfaturi cu caracter general. Maica invata sa nu ne judecam aproapele. Ea raspundea: „De ce sa-i judeci pe altii? Gandeste-te mai des la tine. Fiecare oita va fi spanzurata de propria codita. Ce treaba ai tu cu celelalte codite?” Matrona invata sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, sa traim cu rugaciune. Cat mai des sa ne insemnam si obiectele inconjuratoare cu semnul crucii, aparandu-ne astfel de puterile celui rau. Sfatuia sa ne impartasim cat mai des cu Sfintele Taine ale lui Hristos. „Aparati-va cu crucea, rugaciunea, apa sfintita, cu impartasirea cat mai deasa”¦ In fata icoanelor sa arda candele”. De asemenea, invata sa-i iubim si sa-i iertam pe batrani si pe cei neputinciosi. („¦) Matrona nu ingaduia sa dam importanta visurilor. („¦) Avertiza sa nu alergam pe la duhovnici in cautarea „schimnicilor” sau „clarvazatorilor”. Alergand pe la diferiti preoti, spunea ea, poti pierde puterea duhovniceasca si drumul corect al vietii”.

Pe 2 mai 1999, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, Alexie, semneaza hotarirea prin care Fericita Matrona este trecuta in randul sfintilor.

Preacuviosul Părintele nostru Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei

Adaugat la mai 2, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 2, 2020

Acest sfînt a trăit pe vremea luptătorilor împotriva icoanelor, din pruncie fiind dat lui Dumnezeu. Şi pentru covîrşitoarea lui virtute a fost hirotonit episcop al Antiohiei din Pisidia. Cînd prin sfatul viclean al diavolului s-a pornit eresul luptătorilor împotriva icoanelor şi se trimiteau scrisori pretutindenea, ca toţi episcopii să meargă cu grăbire la Constantinopol, s-a dus şi acesta, care, neplecîndu-se a se face de un cuget cu ereticii şi a se lepăda de închinarea sfintelor icoane, a fost osîndit la surghiun şi la rea pătimire, întru care şi murind, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Pafnutie.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Trifon arhiepiscopul Constantinopolului, căruia i se face soborul la sfînta biserică cea mare.

Cuviosul Parintele nostru Anastasie, egumenul Muntelui Sinai

Adaugat la mai 3, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 3, 2020

In ce fel de evlavie a fost crescut, din tinerete, de Dumnezeu purtatorul, Parintele nostru Anastasie, ne incredintam din cuvintele lui, pe care, ca pentru sine, le-a grait asa:

„Cei ce au vazut pe Hristos in trup, prooroc il socoteau ca este, iar noi, desi nu L-am vazut pe El cu ochii cei trupesti, insa din inimi tinere, copii si prunci fiind noi, L-am cunoscut indata pe El, ca este Dumnezeu si stapan atotputernic si facator al veacurilor si ne-am invatat a-L marturisi, ca lumina a slavei Tatalui. Iar sfanta Lui Evanghelie, cu atat de mare credinta o ascultam, ca si cum pe Hristos Insusi, L-am auzi vorbind cu noi. Iar pe margaritarul cel fara prihana, al Preacuratului Sau Trup, primindu-L, credem ca pe Hristos Insusi Il primim. Iar, cand vedem pe icoana numai chipul Lui cel dumnezeiesc, il cinstim, ca pe Insusi Cela ce, din cer, spre noi priveste si I ne inchinam si catre Dansul cadem.”

Cu aceste scurte cuvinte, Cuviosul Anastasie a aratat, in ce fel, din tineretea sa, a invatat sa cunoasca pe Hristos, adevaratul Dumnezeu, sa creada in El, sa se teama, cu frica curata, sa-L iubeasca din toata inima si sa-L cinsteasca in Sfintele icoane, cu inchinaciunea cuvenita lui Dumnezeu. Iar, dupa ce a ajuns la varsta cea desavarsita, a lasat lumea si cele din lume, si, luand crucea, dupa porunca Evangheliei, a urmat cu ravna lui Hristos si, intrand intr-o manastire, s-a facut monah. Deci, dorind sa se povatuiasca la cele mai mari nevointe si barbatilor celor desavarsiti sa le urmeze, in fapta buna, s-a dus la Ierusalim si, inchinandu-se cinstitelor si Sfintelor Locuri, a mers la muntele Sinai. Si, afland acolo multi barbati sfinti, sporiti in faptele bune, cele monahicesti, a ramas la ei, supunandu-se lor si slujindu-le cu ravna. Egumenia muntelui Sinai o tinea, in acea vreme, Cuviosul Parintelui nostru Ioan Scararul.

Si a luat de la Dumnezeu, pentru smerita lui cugetare, darul cunostintei celei duhovnicesti si al intelepciunii celei mari, si a alcatuit cuvinte mult folositoare de suflet si a scris vietile unor Sfinti Parinti, apoi, si de darul preotiei s-a invrednicit. Asemenea, dupa Sfantul Ioan Scararul si dupa Gheorghe, fratele acestuia, Anastasie, a fost egumen al muntelui Sinai. Si se nevoia impotriva ereticilor, scriind mult impotriva lor, ca certandu-se cu ei, ii mustra, ii biruia, si-i rusina. Si se incepuse in Alexandria, pe vremea imparatiei lui Zenon, acea erezie impotriva Sinodului al patrulea a toata lumea, al Sfintilor Parinti de la Calcedon. Si, pe cand acea erezie incepea, era in Alexandria un patriarh mincinos, Petru ereticul, care se numea Mosog. La aceasta erezie, s-a unit si Sever, care se numea „fara de cap”, din pricina ereziei, si care a rapit scaunul patriarhal al Antiohiei. Deci, pe acesti eretici, Cuviosul Anastasie, in zilele sale, biruindu-i cu dumnezeiestile carti, se lupta cu ei, nu numai in muntele Sinai, ci si in toata Siria, in Arabia si in Egipt, pe de o parte, prin scrierile sale, iar pe de alta, strabatand el insusi pretutindeni si dezradacinand acea erezie, alungand-o si intarind dreapta credinta in Biserica lui Hristos. Si asa, placand lui Dumnezeu mai mult decat alti parinti, la adanci batraneti, s-a dus catre Domnul. Iar sfarsitul lui a fost pe vremea imparatiei lui Heraclius (610-641).

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Anastasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Grigorie, Patriarhul Antiohiei.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Alexandru (Oşevenski).

Pomenirea icoanei Maicii Domnului Panachrana din Cipru

Adaugat la mai 3, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 3, 2020

icoana Maicii Domnului Panachrana din CipruIcoana Maicii Domnului din Cipru aparţine stilului Panachrana. Aici Maica Domnului este pictată şezînd pe tron cu Pruncul Sfînt în braţe, cu cîte un înger de ambele părţi.
Sfînta icoană a făcut prima minune în anul 392 pe insula Cipru, la mormîntul Dreptului Lazăr (prăznuit în 17 octombrie) şi este păstrată într-o mănăstire de-acolo. La Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova şi în Biserica Nikolo-Golutvin din satul Stromyn, dioceza Moscovei, se găsesc replici faimoase ale acestei icoane.

În săptămîna triumfului ortodoxiei, în Sinaxarul Grecesc există informaţii despre o anumită icoană, care poate fi chiar această icoană din Cipru. Se spune că în insula Cipru un arab trecea pe lîngă o biserică dedicată Preasfintei Fecioare. Ca să-şi manifeste ura faţă de creştinism, acesta a tras o săgeată într-una din icoanele Maicii Domnului care se aflau afară la poartă. Săgeata a lovit genunchiul Fecioarei din care a început să curgă sînge. Îngrozindu-se, arabul s-a urcat pe cal şi a gonit spre casă dar a căzut mort înainte să poată ajunge. Aşa a plătit pentru fapta sa blasfemiatoare.

Zilele în care se cinsteşte Icoana din Cipru sunt Lunea Sfîntului Duh şi 20 aprilie / 3 mai. Unele copii ale icoanei se numesc „Curăţitoarea”, „Cuţitul” şi „Şoimul.” Cea numită Şoimul a primit această denumire datorită felului în care a fost descoperită. Se spune că un conducător creştin din Cipru era la vînătoare cu şoimul său dresat care a rămas prins într-un tufiş urmărind altă pasăre. Bărbatul a dat ordin să se taie tufişul ca să-şi poată salva şoimul. Făcînd aceasta, servitorii săi au eliberat şoimul şi au descoperit Icoana Maicii Domnului din Cipru. În acel loc conducătorul a clădit o mănăstire. Icoana din Cipru „Curăţitoarea” era faimoasă pentru puterea sa vindecătoare de boli ale ochilor. Icoana „Stromyn” a devenit cunoscută în 1841. O fată de 18 ani din Stromyn, un sat nu departe de Moscova, era pe moarte din cauza unei boli grele. În vis i-a apărut Icoana din Cipru stînd în faţa uşii bisericii şi o voce îi spunea: „Ia-mă în casa ta şi roagă preotul să facă o moliftă cu sfinţirea apei şi te vei vindeca”. Bolnava a fost dusă la biserică şi în scurt timp au descoperit icoana. Ea a făcut întocmai cum I-a spus Maica Domnului şi îndată s-a întremat atît încît a avut putere să ducă singură icoana înpoi în biserică. La scurt timp fata s-a vindecat complet. Icoana din Cipru „Stromyn” a continuat să facă minuni de vindecare despre care preotul bisericii îl informa pe Mitropolitul Filaret al Moscovei (prăznuit în 19 noiembrie).

Cuviosul Parintele nostru Teodor Trihina

Adaugat la mai 3, 2007 de Victor
Categoria: Calendar

mai 3, 2020

Cuviosul Parintele nostru Teodor, cel numit Trihina, adica parosul, a fost din cetatea marelui Constantin, nascut si crescut de parinti cu buna stare. Deci, incredintandu-se de intelepciunea ce izvoraste din Sfintele Scripturi, a lasat lumea bogatia si slava pentru Dumnezeu si ducandu-se la munte, a intrat intr-o manastire pustniceasca si s-a facut monah.

Si avea o petrecere aspra, pentru infranarea pornirilor trupesti, ca se nevoia, luptandu-se, in fiecare noapte, cu gerul si sta la rugaciune, neacoperindu-si niciodata capul si purta tot timpul o haina aspra de par pe trup, de unde i s-a tras si numele de Trihina. De aici, inca, si acea manastire pustniceasca, in care Cuviosul ducea, viata aspra, a luat numele de Trihina.

Deci, Sfantul Teodor a luat, de la Dumnezeu, pentru nevointa lui, putere asupra duhurilor celor necurate si darul facerii de minuni. Si, facandu-se pilda tuturor, de viata duhovncieasca, povatuind si tamaduind cu darul lui Hristos, durerile si neputintele celor ce veneau la el cu credinta, Cuviosul Teodor s-a dus catre Domnul, la adanci batraneti.