Numeroşi părinţi cu darul discernămîntului duhovnicesc au descoperit că învăţăturile Sfîntului Grigorie Palama sunt la fel de valabile şi astăzi. Omul contemporan, caracterizat prin egocentrism şi nestatornicie, ar trebui să studieze şi să pună în aplicare învăţăturile Sfîntului Grigorie, apărătorul teologiei şi trîmbiţa Harului divin, un om care L-a cunoscut pe Dumnezeu.

Totuşi, am observat că, printre atîtea analize legate de învăţăturile sfinţilor, un anume aspect important nu a căpătat atenţia cuvenită: faptul că Sfîntul Grigorie a trăit în Sfîntul Munte şi că în învăţăturile sale el a descris viaţa pe care a cunoscut-o la vremea sa în Sfîntul Munte. Nu cred că Sfîntul Munte este diferit de Biserică, şi sunt ferm convins că în Sfîntul Munte , la fel ca în orice altă mănăstire în care se practică Tradiţia Ortodoxă, modul de viaţă terapeutic tradiţional al Bisericii este încă funcţional. In Sfîntul Munte vedem cum trăiau primii creştini şi cum erau organizate Bisericile apostolice.

Sfîntul Grigorie îşi trăia deja existenţa din Sfîntul Munte încă din copilăria sa, fiind crescut în evlavie de către sfinţii săi părinţi şi aflîndu-se într-o legătură strînsă cu profesorii şi părinţii spirituali care veneau din Sfîntul Munte.

Mai apoi a continuat să trăiască în Sfîntul Munte timp de mîi mulţi ani şi a ajuns la o mare înălţime duhovnicească. în calitate de trăitor în Sfîntul Munte el a luptat împotriva ereziei lui Varlaam şi Achindin.

El şi-a ocrotit turma duhovnicească încredinţată lui în calitate de mitropolit la Tesalonic ca un adevărat monah atonit. Moartea sa a fost în plină slavă. Ca mulţi alţi părinţi atoniţi, şi-a cunoscut dinainte momentul plecării sufletului din trup. Dar semnele prin care îi recunoaştem îndumnezeirea sunt cele pe care le găsim, de asemenea, şi la mulţi alţi părinţi atoniţi. De aceea, consider că această temă – „Sfîntul Grigorie Palama -aghioritul” – merită o atenţie specială.

Şi ar mai trebui observat în special modul de viaţă păstrat şi ocrotit în Sfîntul Munte. Acest mod de viaţă reprezintă esenţa cea mai profundă a tradiţiei noastre. Această carte este rodul unor studii care au durat aproximativ 25 de ani. încă din studenţie am citit aproape toate operele Sfîntului Grigorie Palama, precum şi diferite cărţi care analizează viaţa şi învăţăturile sale. îi sunt recunoscător domnului prof. Panagiotis Hristou de la Seminarul teologic de pe lîngă Universitatea din Tesalonic, deoarece dînsul este cel care mi-a făcut cunoscută teologia Sfîntului Grigore Palama şi mi-a îndrumat paşii in studierea operelor acestui mare sfînt isihast atonit.

Îi sunt recunoscător pentru a mă fi integrat în cadrul unui mic grup de studenţi care, datorită faptului că audiasem cursuri speciale de paleografie, am lucrat sub grija sa ocrotitoare o vară întreagă în bibliotecile mănăstirilor din Sfîntul Munte , făcînd liste şi descrieri ale manuscriselor existente acolo. Astfel, pe lîngă faptul că acest profesor este un eminent patrolog, este în acelaşi timp şi un mare profesor care ne-a iniţiat în gîndirea şi viaţa Părinţilor noştri.

Într-adevăr, datorăm mulţumiri pline de recunoştinţă acestui profesor pentru că a făcut cunoscută lumii această mare personalitate, deoarece împreună cu colaboratorii săi el şi-a dedicat întreaga energie publicării lucrărilor Sfîntului Grigorie Palama, încă necunoscute publicului larg şi prin aceasta şi-a adus o mare contribuţie la reînnoirea scrierilor teologice, precum şi a vieţii ortodoxe.

Cînd şi-a aplecat atenţia asupra mea, pe atunci student în anul al treilea, munca de analiză a citatelor din opera Sfîntului Grigorie Teologul utilizate de Sfîntul Grigorie Palama în textele sale, ca parte integrantă a pregătirii celui de-al doilea volum al operei sale complete, ne-a condus încă de la acea vîrstă fragedă spre studierea operelor acestor doi mari Părinţi.

Îmi amintesc cu fiori de teamă de încercările şi pericolele prin care am trecut călătorind, în plină furtună pe mare, în iarna lui 1966, împreună cu un teolog, azi profesor universitar, spre Sfîntul Munte pentru a descoperi un manuscris aparţinînd Sfîntului Grigorie. Privesc acum acest lucru ca pe o mare binecuvîntare şi ca pe un fapt simbolic pentru consecinţele ulterioare din viaţa sa reflectate în textele şi lucrările sale.

Trebuie să menţionez în continuare importanţa şi valoarea recomandărilor prof. loannis Romanidis pentru înţelegerea în duhul Ortodoxiei a învăţăturilor Sfîntului Grigorie Palama.

În studiul său publicat drept introducere la cartea sa Grecii şi Părinţii greci ai Bisericii”, voi. 1, el analizează în profunzime premisele învăţăturilor ortodoxe necesare abordării lucrărilor Sfîntului Grigorie Palama, criticînd, de asemenea, interpretările contemporane care au fost avansate în ceea ce priveşte dialogul dintre Sfîntul Grigorie şi Varlaam.

Cele 13 capitole tratează numeroase trăsături ale vieţii şi învăţăturilor Sfîntului Grigorie Palama. îl putem admira astfel pe sfînt ca isihast, teolog, preot, luptător împotriva ereziilor, sociolog – un mare trăitor atonit care teologhiseşte, învaţă şi îşi călăuzeşte turma duhovnicească, opunîndu-se ferm tuturor ereziilor. Anumite repetări de cuvinte din cîteva capitole n-au putut fi evitate şi au fost chiar necesare din cauza conexiunilor dintre subiectele tratate în carte.

Simt nevoia de a primi binecuvîntare de la Sfîntul Grigorie Palama. Îl simt că-mi este călăuză şi ocrotitor al vieţii mele. îl implor să se roage Bunului Dumnezeu pentru mine şi toţi fraţii mei.

Să facă Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile sfîntului, ca să putem merge din nou pe calea tradiţiei, care este unicul drum către mîntuire şi îndumnezeire. Să ne ajute Dumnezeu să mergem pe această cale şi să ne depărtăm de „drumurile ” largi deschise de „maşinile” contemporane, care alienează şi îngrijorează fiinţa umană, din cauza faptului că întreaga societate se află în derivă morală şi spirituală.

Scrisă la Atena, la data de 29 august 1991, la praznicul Tăierii Capului Sfîntului loan Botezătorul, înaintemergătorul Domnului şi al monahilor.